Analiza structurii și dinamicii cheltuielilor publice din bugetul de stat al României

I. Structura cheltuielilor publice – criterii şi componente

“Dintre cheltuielile noastre, cea mai costisitoare e timpul “ - Theofrast

Cea de-a doua fază a funcţiei de repartiţie - repartizarea resurselor financiare publice pe diverse destinaţii are loc cu ajutorul cheltuielile publice. Utilizarea resurselor pentru înfăptuirea obictivelor cuprinse în programele guvernamentale privind activitatea socială, economică şi de altă natură, desfăşurată pentru realizarea acestora se reflecta în cheltuielile publice. Prin cheltuielile publice statul acoperă necesităţile publice de bunuri şi servicii considerate prioritare în fiecare perioadă.

Cheltuielile publice sunt în formă băneasca, între stat şi persoane fizice sau juridice,făcute cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.

Finalitatea lor sunt plăţile efectuate de stat din resursele mobilizate pe diferite căi, pentru achiziţii de bunuri sau prestări de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului.

Cheltuielile publice totale consolidate reflectă efortul financiar dintr-un an al statului pentru finanţarea obiectivelor şi al acţiunilor în cadrul politicii bugetare.

Există o distincţie între noţiunile de cheltuieli publice şi cheltuieli bugetare.

Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul instituţiilor publice (aparat de stat, instituţii social-culturale, armata, ordine internă şi siguranţă naţională, cercetare ştiinţifică) care se acoperă fie de la buget (pe plan central sau local) fie din veniturile proprii ale instituţiilor, obţinute de la acestea.

Cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul de stat, din bugetele locale, din bugetul asigurărilor sociale de stat. Cheltuielile bugetare sunt cuprinse în bugetele din cadrul sistemului public de bugete, definit conform legii finanţelor publice.

Criterii de grupare a cheltuielilor publice:

.

Prin aceste criterii se evidenţiază modul în care sunt orientare resursele băneşti ale statului spre anumite obiective: economice, sociale şi cele culturale cu caracter social, militare, politice, financiare. În analiza dinamică, cheltuielile publice sunt delimiate pe baza diferitelor criterii : economice, funcţionale, administrative, politice, financiare, ş.a;

Pentru realizarea practică a deciziilor publice, statul, colectivităţile locale şi alte entităţi publice ocazionează costuri financiare, cunoscute ca fiind cheltuieli publice

Clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat

Cheltuieli – clasificaţia funcţională (conform anexa 1)

În cadrul acestei clasificaţii, indicatorii sunt structuraţi pe capitole, subcapitole şi paragrafe.

Drept criterii sunt folosite : domeniile, ramurile, sectoarele de activitate spre care sunt dirijate resursele financiare publice sau alte destinaţii ale cheltuielilor legate de efectuarea unor transferuri între diferitele niveluri ale administraţiilor publice, plata dobânzilor la datoria publică sau constituirea de rezerve la dispoziţia autorităţii executive.

Partea I - serviciile publice generale.

Serviciul public este o noţiune relativ recentă în dreptul administrativ, care a apărut pentru satisfacerea cerinţelor membrilor unei colectivităţi umane.

Acestea cuprind cheltuielile destinate autorităţilor publice şi acţiunilor externe, cheltuielile cu cercetarea, cheltuieli cu alte servicii publice generale şi cele care presupun tranzacţii privind datoria publică şi împrumuturile , cheltuielile pentru transferuri cu caracter general între diferite nivele ale administraţiei şi plăti efectuate în anii precedenţi şi recuperate în anul curent.

Partea a II-a - cheltuielile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Cheltuielile de acest tip sunt ocazionate de necesitatea existenţei unor organe specializate, rezultate din însăşi existenţa statului. Finanţarea cheltuielilor se face din buget, din venituri proprii, din donaţii şi din credite externe. Principalele categorii de cheltuieli sunt cele curente (ponderea puternic majoritară), incluzând salarii şi cheltuieli administrative şi gospodăreşti şi cele de capital (pondere mică, efectuate şi din credite externe), incluzând construcţii, dotări informatice, mijloace de transport ş.a.

Partea a III-a include cheltuielile social-culturale.

Cheltuielile social-culturale sunt servicii gratuite sau parţial gratuite de care beneficiază întreaga populaţie sau o parte a ei. Importanţa acestor eforturi sociale rezidă în faptul că ele se finalizează într-un nou nivel, mai ridicat, al culturii şi civilizaţiei ce caracterizează societatea/statul în cauză şi care, la rândul lor, contribuie la dezvoltarea economică a statului respectiv.

Ele sunt alcătuite din cheltuielile pentru : învăţământ, sănăătate, cultură recreere şi religie, asigurări şi asistenţă socială.

Partea a IV-a - serviciile de dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape.

Cheltuielile publice pentru protecţia mediului reflectă politica ecologică a statului şi sunt efectuate de acesta pentru menţinerea parametrilor ecologici în contextul efectelor negative pe care dezvoltarea economică le-ar putea avea asupra mediului natural.

Partea a V-a – acţiuni economice

Grup unde sunt enumerate urmatoarele categorii de cheltuieli: pentru acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă, pentru combustibili şi energie, pentru industria extractivă, prelucratoare şi construcţii, pentru agricultură, silvicultură, piscicultură şi vânătoare, pentru transporturi, pentru comunicaţii, pentru cercetare şi dezvoltare în domeniul economic precum şi cheltuielile pentru alte acţiuni economice.