Dinamica impozitelor directe în perioada 2007-2010

CAPITOLUL I

1. IMPOZITELE

Definirea impozitului nu variază prea mult de la un autor la altul. Astfel, Gaston Jeze susţine că "impozitul este o prestaţie pecuniară, pretinsă pe cale de autoritate, cu titlu definitiv si fară contraprestaţie, în vederea acoperirii cheltuielilor publice".

Într-o lucrare mai recentă, Lucien Mehl si Pierre Beltrame definesc "impozitul ca o prestaţie pecuniară, pretinsă de autoritatea publică de la persoane fizice si morale, după capacitaţile lor contributive şi fără contraprestaţie determinată, în principal pentru acoperirea cheltuielilor publice, şi, în mod accesoriu, cu scopuri intervenţioniste ale puterii publice".

Webster`s Encyclopedic Unabridget Dictionary of the English Language defineşte impozitul ca fiind "o suma de bani cerută de guvern pentru întretinerea sa sau pentru anumite facilităţi sau servicii percepută asupra venitului, proprietaţii, vânzării, etc."

In legatură cu impozitul sunt de remarcat următoarele lucruri:

- impozitul nu este un scop in sine ci urmăreşte asigurarea satisfacerii sarcinii publice, adică participarea tuturor cetăţenilor la cheltuielile publice;

- scopul iniţial al impozitului il reprezintă procurarea de resurse pentru autoritatea publică, dar de regulă, lui i se asociaza si unul aflat dincolo de sfera financiară, anume faptul că este folosit de stat pentru a-şi asigura intervenţia in viaţa social-economică;

- ca regulă generală, impozitul este o contribuţie obligatorie, necondiţionată;

Impozitul reprezintă prelevarea obligatorie a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice fără contraprestaţie imediată sau directă şi nerambursabilă pentru satisfacerea intereselor de ordin general ( în favoarea bugetului general consolidat la termenele precise stabilite de lege). Termenul de impozit este folosit pentru desemnarea dărilor ce se plătesc statului sau celorlalte componente ale puterii publice (municipii, comune etc.).

Pentru ca prin impozite să se poata realiza obiectivele financiare, economice şi sociale urmărite de către stat la introducerea lor, este necesar ca reglementările fiscale să fie cunoscute şi respectate atăt de organele fiscale, cât şi de contribuabili.

Printre elementele impozitului se numară:

- subiectul impozitului (contribuabilul) – persoana fizică sau juridică obligată prin lege sa plătească impozitul;

- suportatorul impozitului – persoana care suportă impozitul; de regulă, subiectul impozitului este şi suportatorul, insă sunt şi exceptii;

- obiectul impunerii – constituie materia supusă impunerii sau baza de impozitare;

- sursa platii impozitului – constă in mijloacele din care se plăteste de fapt impozitul; in unele cazuri, obiectul impozabil şi sursa impozitului coincid, alteori acestea sunt diferite;

- unitatea de impunere – reprezintă unitatea de măsură cu care se evalueaza obiectul impozabil;

- cota de impunere – reprezintă suma sau procentul care se aplică asupra bazei impozabile si cu ajutorul căreia se calculează impozitul;

Cotele de impozitare exprimate procentual pot fi:

- progresive;

- progresive in transe (la salarii);

- proportionale (la profit).

Cota de impunere poate fi aparentă (cea prevazuta de lege) sau reala (care poate fi mai mică sau mai mare decăt cea aparentă, datorită unui sistem de scutiri sau penalizări).

- termenul de plată arată când si cum (integral sau in rate) trebuie să se platească impozitul; sunt prevăzute in fiecare act normative instituitor de venituri bugetare, fie sub forma unui interval de timp, fie ca o zi fixă a plăţii.

- inlesnirile sunt prevăzute de actele normative institutoare de impozite şi taxe şi cuprind: scutiri, reduceri, bonificaţii, compensări sau restituiri de sume plătite in plus, amânări, esalonări, reesalonări, etc., de la plata impozitelor şi a altor venituri bugetare.