Impozitul pe Profit

I. Deductibilitatea cheltuielilor la calculul profitului impozabil

1. Deductibilitatea cheltuielilorcu retururile de ziare

În perioada decembrie 1997 - martie 2001, societatea contestatoare a diminuat profitul

impozabil cu cheltuielile privind retururile de ziare considerate ca fiind deductibile fiscal.

Prin actul de control s-a constatat că societatea contestatoare avea ca obiect de activitate

producţia şi vînzarea de ziare şi reviste.Verificarea a fost efectuată ca urmare a situaţiei depuse de

societatea contestatoare privind majorările de întîrziere calculate pînă la 19 octombrie 2000 şi

neplătite, conform

O.G. nr. 163/2000. Prin reîntregirea profitului impozabil cu sumele constatate ca fiind cheltuieli

nedeductibile fiscal, organul de control a stabilit că societatea contestatoare datorează impozit

pe profit suplimentar şi majorări de întîrziere aferente.

În susţinerea contestaţiei societatea a invocat imposibilitatea antestabilirii cu exactitate a

tirajului, conform cerinţelor cititorilor fapt pentru care veniturile înregistrate ca urmare a livrării

către distribuitorii de presă au fost diminuate cu valoarea ziarelor nevandute - retur, în limitele

contractuale stabilite. Petenta a mai susţinut că structura preţului de cost are în componenţă

inclusiv pierderea care ar rezulta din returul maxim permis, iar “păstrarea pe venituri” a

contravalorii ziarelor nevandute ar conduce la impozitarea unei cantităţi de produse specifice care

se află pe stoc şi care şi-au pierdut valoarea. De asemenea, societatea a arătat că nu există nici o

dispoziţie legală care să califice ca nedeductibile cheltuielile cu returul de ziare “putîndu-se

aprecia” că înregistrarea efectuată nu reprezintă de fapt o cheltuială în sensul legii ci numai

modalitatea formală de a diminua veniturile cu produsele restituite care şi-au pierdut valoarea.

Cauza supusă soluţionării a fost dacă cheltuielile cu retururile de ziare sunt

deductibile la calculul profitului impozabil în perioada decembrie 1997-martie 2001.

În drept, caracterul deductibil al cheltuielilor pentru determinarea profitului impozabil,

în perioada decembrie 1997 - martie 2001, a fost reglementat astfel:

-în perioada decembrie 1997 - 20.04.1999 sunt aplicabile prevederileart.4 (2) din O.G.

nr.70/1994 republicată, care precizează următoarele:

“Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt

aferente realizării veniturilor şi cele considerate deductibile conform prevederilor legale în

vigoare.î...ş”.

Conform textului de lege invocat mai sus, s-a reţinut că înregistrarea cheltuielilor cu

retururile de ziare în categoria cheltuielilor deductibile la calculul profitului impozabil este

neîntemeiată întrucît în perioada respectivă nu era în vigoare nici o prevedere legală care să

stabilească deductibilitatea acestor cheltuieli, art. 4 din O.G. nr. 70/1994 republicată, neincluzând

în categoria cheltuielilor deductibile cheltuielile cu retururile de ziare.

În perioada 21 aprilie1999 - martie 2001, referitor la cheltuielile cu retururile de ziare,

prin O.U.G. nr. 47/1999 respinsă prin Legea nr. 430/18.07.2001, legiuitorul completează articolul

4 din O.G. nr. 70/1994 aprobată şi modificată prin Legea nr. 73/1996 cu lit. g) care stabileşte în

mod explicit că nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit “cheltuielile cu hârtia de ziar

şi serviciile de tipografie aferente publicaţiilor ce apar zilnic, nevândute”.

Avînd în vedere cele prezentate s-a reţinut că în mod legal organul de control a încadrat

cheltuielile cu retururile de ziare în categoria cheltuielilor nedeductibile la calculul profitului

impozabil motiv pentru care contestaţia formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.

2. Deductibilitatea cheltuielilorreprezentînd servicii prestate de terţi

O societate comercială a înregistrat în categoria cheltuielilor deductibile la calculul

impozitului pe profit pentru luna iunie 2000 sume reprezentînd contravaloarea prestărilor de

servicii cu exploatarea şi transportul buştenilor.

A fost efectuat un control fiscal în vederea stabilirii modului de derulare a operaţiunilor

comerciale desfăşurate între societatea contestatoare pe de o parte şi societatea «X» pe de altă

parte, şi a cuprins perioada iunie - decembrie 2000. Astfel, organul de control a constatat că în

luna iunie 2000 societatea a înregistrat în evidenţa contabilă facturi emise de societatea «X» iar

contravaloarea acestor facturi a fost achitată în numerar pe baza de chitanţă. Urmare verificărilor

întreprinse, organul de control a constatat că societatea prestatoare «X» nu a funcţionat nici o

dată la noul sediu înregistrat în urma cesiunii părţilor sociale către un asociat unic din data de

28.02.2000, fapt pentru care nu au putut fi verificate documentele din evidenţa primară şi

contabilă a prestatorului. De asemenea, societatea «X» nu a depus bilanţ contabil pentru anul

1999, iar la data de 30.06.2000 nu a depus declaraţii de impozite şi taxe la organul fiscal din care

să reiasă obligaţiile fiscale datorate bugetului de stat. Ţinînd seama de faptul că sediul societăţii

«X» este fictiv iar obligaţiile fiscale ale acesteia nu au fost evidenţiate şi virate la bugetul de stat,

organul de control a stabilit că prin înregistrarea în contabilitate a facturilor emise de societatea

«X», contestatoarea şi-a diminuat obligaţiile fiscale datorate bugetului de stat.

Avînd în vedere prevederile art. 4 alin. 6 lit. r) din O.G. nr. 70/1994 modificată şi

completată prin O.U.G. nr. 217/1999, ale H.G. nr. 402/2000 cît şi faptul că serviciile au fost

facturate fără a avea la baza documente justificative din care să rezulte că acestea au fost efectiv

prestate, organul de control a reîntregit masa profitului impozabil şi a stabilit că pentru această

diferenţă societatea datorează impozit suplimentar.

Contractul de prestări servicii prezentat de societate în susţinerea cheltuielilor aferente

celor două facturi emise de societatea «X» avea valabilitate pentru perioada cuprinsă între

01.09.2000 şi 31.08.2001, deci producea efecte după data la care au fost emise cele două facturi.

Pentru neplata la termen a impozitului pe profit suplimentar organul de control a calculat

majorări de întîrziere.

Prin contestaţia formulată, societatea a susţinut că, avînd în vedere prevederile art. 4

alin. 6 lit. r) din O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit modificată şi completată prin

O.U.G. nr. 217/1999 coroborat cu prevederile H.G. nr. 402/2000, din contractul nr. 1/01.06.1999

încheiat între societatea contestatoare şi societatea “X” rezultă caracterul deductibil al

cheltuielilor, “deoarece contractul produce efecte după data încheierii”.

Cauza supusă soluţionării a fost stabilirea deductibilităţii fiscale a cheltuielilor cu

prestări servicii şi transport în condiţiile în care prestatorul nu poate fi verificat în legatură

cu natura serviciilor prestate.

În drept, încadrarea cheltuielilor efectuate de agenţii economici cu serviciile este

reglementata prin O.U.G. nr. 217/1999 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 70/1994

privind impozitul pe profit, care la art. 4 lit. r) precizează că nu sunt deductibile la calculul

impozitului pe profit “cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultantă, în

situaţia în care nu sunt justificate de un contract scris şi pentru care nu pot fi verificati

prestatorii în legătură cu natura acestora”.

Din analiza documentelor aflate la dosarul cauzei se reţine că societatea contestatoare a

prezentat la data controlului contractul de prestări servicii fără număr încheiat în data de

01.09.2000, contract care produce efecte începînd cu data de 01.09.2000, deci ulterior datelor la

care au fost emise facturile în cauză. În susţinerea contestaţiei, contestatoarea a anexat copia

contractului de prestări lucrări nr. 1 din data de 01.06.2000, încheiat cu aceeaşi societate

prestatoare, respectiv societatea «X», pe o perioadă nedeterminată.