Impozitul pe Profit

INTRODUCERE

În ţările cu economie de piaţă, un rol deosebit de important şi cu implicaţii multiple, îl au problemele fiscale şi bugetare.

Impozitul reprezintă un instrument cu caracter istoric şi cu influenţe asupra sferei economice şi sociale, fiind întotdeauna un mijloc tradiţional de constituire şi, în acelaşi timp, una din importantele surse de finanţare a cheltuielilor publice.

Impozitele sunt prelevate cu titlu nerambursabil, în sensul că, odată făcute în scopul formării fondurilor generale ale societăţii, sunt utilizate numai la finanţarea unor acţiuni şi obiective necesare tuturor membrilor societăţii.

Noţiunea de impozit a apărut odată cu primele forme de organizare statală şi a evoluat în strânsă legătură cu funcţiile şi sarcinile statului. Materia impozitului este, aşadar, tot atât de veche ca şi însăşi organizarea societăţii. Chiar dacă la conducerea problemelor obşteşti s-au aflat Biserica şi nobilii feudali, statul totalitar sau statul de drept, nevoile acoperirii cheltuielilor publice, au necesitat întotdeauna o formă de redistribuire a veniturilor individuale.

Pentru cetăţeanul contribuabil, impozitul este înainte de toate perceput ca o restricţie a libertăţii sale, tocmai ca urmare a elementului de autoritate.

Puterea publică rezultă din monopolul de stabilire a impozitului, de care dispun autorităţile competente, pentru autorităţile centrale şi, de asemenea, organele executive locale pentru prelevările colectivităţilor locale.

Cu ajutor impozitelor statul implementează o fază sau alta a procesului reproducţiei sociale, în funcţie de interesul pe care îl are la un moment dat.

Astfel, statul foloseşte pârghia impozitelor pentru a stimula creşterea producţiei în anumite ramuri ale economiei, de a implanta unităţi economice, în anumite zone geografice rămase în urmă din punct de vedere economic.

Impozitul este un instrument esenţial al politicii economice a statului.

România face parte, incepând cu 1 ianuarie 2007, din Uniunea Europeană, şi în acest context, trebuie să promoveze politici coerente, compatibile cu mecanismele Uniunii

Europene. Reforma sistemului fiscal fiind o necesitate a armonizării sistemelor fiscale europene, a determinat frecvente modificări ale reglementărilor legale în acest domeniu.

Organismul cu rol de iniţiere şi urmărire a modului de aplicare a legislaţiei fiscal bugetare este Comisia Europeană, înfiinţată prin Tratatul de la Manstricht- Olanda, semnat in 1992 şi intrat in vigoare în 1993.

Legislaţia fiscală din ţara noastră, aplicată în ultima perioadă, conţine prevederi menite să contribuie la armonizarea acesteia cu aceea a Uniunii Europene.

CAPITOLUL I

IMPORTANŢA ŞI ROLUL IMPOZITULUI PE PROFIT

“Impozitul înseamnă ceea ce plătim

pentru o societate civilizată”

( Justice Oliver Wendell Holmes)

1.1 Cadrul legislativ

Potrivit Constitutiei României, art 138, impozitele datorate bugetului de stat se stabilesc numai prin lege.

Legea care reglementează impozitul pe profit în România este Legea 571/ 22 decembrie 2003 privind Cadrul Fiscal ( Titlul II ).

În cadrul reformei fiscale din România, prin legislaţia privind impozitul pe profit s-a urmărit armonizarea acesteia cu cea comunitară . Transformările prevederilor legale sunt evidente în domeniul impozitului pe profit, îndeosebi de la 1 ianuarie 2000, procesul de armonizare continuând, astfel încât de la 1 iulie 2002 intră în vigoare Legea 414/ 26 iunie 2002, privind impozitul pe profit.

Codul Fiscal reglementat de legea 571 din 2003 a suportat numeroase modificări de-a lungul timpului. Astfel pâna la 15 aprilie 2009 s-au înregistrat 10 modificări prin Lege, 4 modificări de H.G şi 17 modificări de O.U.G survenite în perioada 2004-2007.

Prin H.G 44/ 2004 au fost aprobate Normele Metodologice de aplicare a Legii 575/ 2003 privind cazul fiscal.