Extras din proiect
I. Deductibilitatea cheltuielilor la calculul profitului impozabil
1. Deductibilitatea cheltuielilorcu retururile de ziare
În perioada decembrie 1997 - martie 2001, societatea contestatoare a diminuat profitul
impozabil cu cheltuielile privind retururile de ziare considerate ca fiind deductibile fiscal.
Prin actul de control s-a constatat că societatea contestatoare avea ca obiect de activitate
producţia şi vînzarea de ziare şi reviste.Verificarea a fost efectuată ca urmare a situaţiei depuse de
societatea contestatoare privind majorările de întîrziere calculate pînă la 19 octombrie 2000 şi
neplătite, conform
O.G. nr. 163/2000. Prin reîntregirea profitului impozabil cu sumele constatate ca fiind cheltuieli
nedeductibile fiscal, organul de control a stabilit că societatea contestatoare datorează impozit
pe profit suplimentar şi majorări de întîrziere aferente.
În susţinerea contestaţiei societatea a invocat imposibilitatea antestabilirii cu exactitate a
tirajului, conform cerinţelor cititorilor fapt pentru care veniturile înregistrate ca urmare a livrării
către distribuitorii de presă au fost diminuate cu valoarea ziarelor nevandute - retur, în limitele
contractuale stabilite. Petenta a mai susţinut că structura preţului de cost are în componenţă
inclusiv pierderea care ar rezulta din returul maxim permis, iar “păstrarea pe venituri” a
contravalorii ziarelor nevandute ar conduce la impozitarea unei cantităţi de produse specifice care
se află pe stoc şi care şi-au pierdut valoarea. De asemenea, societatea a arătat că nu există nici o
dispoziţie legală care să califice ca nedeductibile cheltuielile cu returul de ziare “putîndu-se
aprecia” că înregistrarea efectuată nu reprezintă de fapt o cheltuială în sensul legii ci numai
modalitatea formală de a diminua veniturile cu produsele restituite care şi-au pierdut valoarea.
Cauza supusă soluţionării a fost dacă cheltuielile cu retururile de ziare sunt
deductibile la calculul profitului impozabil în perioada decembrie 1997-martie 2001.
În drept, caracterul deductibil al cheltuielilor pentru determinarea profitului impozabil,
în perioada decembrie 1997 - martie 2001, a fost reglementat astfel:
-în perioada decembrie 1997 - 20.04.1999 sunt aplicabile prevederileart.4 (2) din O.G.
nr.70/1994 republicată, care precizează următoarele:
“Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt
aferente realizării veniturilor şi cele considerate deductibile conform prevederilor legale în
vigoare.î...ş”.
Conform textului de lege invocat mai sus, s-a reţinut că înregistrarea cheltuielilor cu
retururile de ziare în categoria cheltuielilor deductibile la calculul profitului impozabil este
neîntemeiată întrucît în perioada respectivă nu era în vigoare nici o prevedere legală care să
stabilească deductibilitatea acestor cheltuieli, art. 4 din O.G. nr. 70/1994 republicată, neincluzând
în categoria cheltuielilor deductibile cheltuielile cu retururile de ziare.
În perioada 21 aprilie1999 - martie 2001, referitor la cheltuielile cu retururile de ziare,
prin O.U.G. nr. 47/1999 respinsă prin Legea nr. 430/18.07.2001, legiuitorul completează articolul
4 din O.G. nr. 70/1994 aprobată şi modificată prin Legea nr. 73/1996 cu lit. g) care stabileşte în
mod explicit că nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit “cheltuielile cu hârtia de ziar
şi serviciile de tipografie aferente publicaţiilor ce apar zilnic, nevândute”.
Avînd în vedere cele prezentate s-a reţinut că în mod legal organul de control a încadrat
cheltuielile cu retururile de ziare în categoria cheltuielilor nedeductibile la calculul profitului
impozabil motiv pentru care contestaţia formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.
2. Deductibilitatea cheltuielilorreprezentînd servicii prestate de terţi
O societate comercială a înregistrat în categoria cheltuielilor deductibile la calculul
impozitului pe profit pentru luna iunie 2000 sume reprezentînd contravaloarea prestărilor de
servicii cu exploatarea şi transportul buştenilor.
A fost efectuat un control fiscal în vederea stabilirii modului de derulare a operaţiunilor
comerciale desfăşurate între societatea contestatoare pe de o parte şi societatea «X» pe de altă
parte, şi a cuprins perioada iunie - decembrie 2000. Astfel, organul de control a constatat că în
luna iunie 2000 societatea a înregistrat în evidenţa contabilă facturi emise de societatea «X» iar
contravaloarea acestor facturi a fost achitată în numerar pe baza de chitanţă. Urmare verificărilor
întreprinse, organul de control a constatat că societatea prestatoare «X» nu a funcţionat nici o
dată la noul sediu înregistrat în urma cesiunii părţilor sociale către un asociat unic din data de
28.02.2000, fapt pentru care nu au putut fi verificate documentele din evidenţa primară şi
contabilă a prestatorului. De asemenea, societatea «X» nu a depus bilanţ contabil pentru anul
1999, iar la data de 30.06.2000 nu a depus declaraţii de impozite şi taxe la organul fiscal din care
să reiasă obligaţiile fiscale datorate bugetului de stat. Ţinînd seama de faptul că sediul societăţii
«X» este fictiv iar obligaţiile fiscale ale acesteia nu au fost evidenţiate şi virate la bugetul de stat,
organul de control a stabilit că prin înregistrarea în contabilitate a facturilor emise de societatea
«X», contestatoarea şi-a diminuat obligaţiile fiscale datorate bugetului de stat.
Avînd în vedere prevederile art. 4 alin. 6 lit. r) din O.G. nr. 70/1994 modificată şi
completată prin O.U.G. nr. 217/1999, ale H.G. nr. 402/2000 cît şi faptul că serviciile au fost
facturate fără a avea la baza documente justificative din care să rezulte că acestea au fost efectiv
prestate, organul de control a reîntregit masa profitului impozabil şi a stabilit că pentru această
diferenţă societatea datorează impozit suplimentar.
Contractul de prestări servicii prezentat de societate în susţinerea cheltuielilor aferente
celor două facturi emise de societatea «X» avea valabilitate pentru perioada cuprinsă între
01.09.2000 şi 31.08.2001, deci producea efecte după data la care au fost emise cele două facturi.
Pentru neplata la termen a impozitului pe profit suplimentar organul de control a calculat
majorări de întîrziere.
Prin contestaţia formulată, societatea a susţinut că, avînd în vedere prevederile art. 4
alin. 6 lit. r) din O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit modificată şi completată prin
O.U.G. nr. 217/1999 coroborat cu prevederile H.G. nr. 402/2000, din contractul nr. 1/01.06.1999
încheiat între societatea contestatoare şi societatea “X” rezultă caracterul deductibil al
cheltuielilor, “deoarece contractul produce efecte după data încheierii”.
Cauza supusă soluţionării a fost stabilirea deductibilităţii fiscale a cheltuielilor cu
prestări servicii şi transport în condiţiile în care prestatorul nu poate fi verificat în legatură
cu natura serviciilor prestate.
În drept, încadrarea cheltuielilor efectuate de agenţii economici cu serviciile este
reglementata prin O.U.G. nr. 217/1999 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 70/1994
privind impozitul pe profit, care la art. 4 lit. r) precizează că nu sunt deductibile la calculul
impozitului pe profit “cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultantă, în
situaţia în care nu sunt justificate de un contract scris şi pentru care nu pot fi verificati
prestatorii în legătură cu natura acestora”.
Din analiza documentelor aflate la dosarul cauzei se reţine că societatea contestatoare a
prezentat la data controlului contractul de prestări servicii fără număr încheiat în data de
01.09.2000, contract care produce efecte începînd cu data de 01.09.2000, deci ulterior datelor la
care au fost emise facturile în cauză. În susţinerea contestaţiei, contestatoarea a anexat copia
contractului de prestări lucrări nr. 1 din data de 01.06.2000, încheiat cu aceeaşi societate
prestatoare, respectiv societatea «X», pe o perioadă nedeterminată.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Impozitul pe Profit.doc