Organizarea distribuției la SC Farmacom SRL

INTRODUCERE

In economia de piaţă ,orice organizaţie si in mod deosebit o organizaţie cu scop lucrativ îşi concepe o politică proprie,prin care îşi desemnează direcţiile de evoluţie în viitor,precum şi modalităţile concrete de înfaptuire a acesteia,politica ce trebuie să-i asigure permanenţa pe piaţă şi mai ales dezvoltarea de ansamblu.

O componentă de bază a politicii întreprinderii este politica de marketing care-i oferă posibilitatea receptării prompte si reale semnalelor pieţei şi îi permite adaptarea rapidă la modificarile apărute pe piaţă,cu maxima eficienţă.Astfel întreprinderea poate să evolueze cererii reale,poate să sesizeze segmentele neacoperite de pe piaţă şi avantajele comparative faţă de concurenţi.

În condiţiile actuale,nici o întreprindere nu-şi permite să activeze fara a avea o perspectivă clară atât pe termen scurt cât şi pe termen lung, care să îi asigure subzistenta,dar si rationalitatea,eficienţa în condiţiile în care mediul ambiant devine tot mai complex şi mai dinamic.

În cadrul economiei moderne,satisfacţia clientului reprezintă principala preocupare în jurul căreia întreprinzătorul comercial construieşte destinul firmei sale.În acest scop,urmărind cu o atenţie deosebită dezvoltarea tehnologică pe care o cunoaşte societatea contemporană şi utilizând frecvent o manieră inventivă,întreprinzătorul comercial,împreună cu furnizorii săi caută să-şi diversifice,îmbogăţească şi mobilizeze oferta printr-o largă şi variată gamă de servicii.

Serviciile,şi în general,calitatea celor care însoţesc cumpărarea unui bun au devenit astăzi elemente determinante în formarea comportamentului clienţilor tuturor unităţilor comerciale.Din această perspectivă,atât comercianţii,cât şi producătorii,pentru a valorifica în mod profitabil produsele pe care le oferă şi pentru a răspunde cât mai adecvat aşteptărilor şi noilor exigenţe ale consumatorilor,sunt dispuşi la eforturi suplimentare deosebite în vederea dezvoltării unei ample şi complexe politici a serviciilor.

Fata de multiplele schimbari ce apar atât in micromediul cat şi în macromediul în care activează,întreprinderea trebuie să manifeste un anumit comportament,o anumită atitudine ,ce se concretizează în delimitarea direcţiilor strategice şi a modalităţilor practice de înfaptuire a acestora se reflecta în conţinutul politicii de marketing a întreprinderii.

Elaborarea politicii de de marketing a întreprinderii ,care să contribuie la infăptuirea obiectivelor sale ,presupune nu numai stabilirea canalelor de distribuţie,dar şi formularea strategiei şi tacticii referitoare la distribuţia fizică,respectiv logistica marfurilor.

CAPITOLUL 1

STRATEGII SI POLITICI DE DISTRIBUŢIE ŞI

COMERCIALIZARE-CONSIDERAŢII TEORETICE

1.1 Conceptele de strategie şi politică

Politica de marketing reflectă cocepţia organizaţiei cu privire la evolutia activităţii sale,opţiunile ei de ansamblu,principiile şi normele ce o călăuzesc,precum şi acţiunile concrete prin care se asigură valorificarea potenţialului său corespunzător cerinţelor pieţei.Se exprimă printr-un ansamblu unitar şi coerent de : startegii ,tactici şi programe specifice de acţiune,care-i asigură viziunea,pentru o anumită perioadă de timp şi transpunerea în practică a orientărilor generale,a opţiunilor şi a elementelor ce le definesc.

Conceptul de politică de marketing integrează funcţiunile întreprinderii cu ajutorul cărora ea îşi atinge setul de obiective strategice,prin stabilirea regulilor ce guvernează repartizarea şi mobilizarea resurselor,a unor startegii corespunzătoare şi a unui ansamblu de masuri concrete pe care le are la dispoziţie.

Desigur,rolul esenţial în elaborarea politicii de marketing revine departamentului de marketing,dar nu poate să fie atribuit exclusiv al acestuia,întrucat atât obiectivele politicii de marketing,cât şi mijloacele şi instrumentele de înfăptuire se află în conexiune şi intredependenţă cu celălalte componente ale politicii globale.

Înfaptuire cu maximă eficienţă a politicii de marketing,presupune o îmbinare armonioasă a staregiilor cu tacticile corespunzătoare.

Dacă strategia este viziunea de ansamblu asupra modului în care vor fi indeplinite scopurile organizaţiei,tactica este setul de acţiuni ce transpune în practică strategia aleasă,momentul în care trebuie aplicate şi de catre cine vor fi infăptuite.

Atât termenul strategiei cât şi cel de tactică sunt de origine grecească şi îşi au izvorul în activitatea militară,fiind preluate ,deoarece sunt foarte sugestive,în activitatea de marketing.

Astfel ,strategia inseamnă activitatea guvernanţilor de a gasi o stratagemă pentru castigarea bătaliei,a razboiului,iar tactica reprezenta arnjamentele făcute pentru lupta individuală.În fond ,activitatea de marketing presupune un război continuu cu concurenţii,pe care-l câştigă cel ce are o strategie potivită şi care implementează permanent programele adecvate stabilite pentru atingerea scopurilor pe termen lung. Dupa cum apreciază anumite autoare britanice ,trebuie să gandim strategic ca un principiu facem-.-modul în care facem lucrurile –iar tactic precum practicile bazate pe acel principiu –ce facem-.

În politica de marketing ,strategia deţine locul central,pentru că derivă din obiectivele organizaţie,indicând direcţia activităţii,iar tactica trebuie să se sincronizeze cu strategia,să corespundă acesteia,să se înscrie pe linia ei,să găsească permanent mijloacele şi formele cele mai potivite ,pentru ca în final să se regleze acordul între necesităţile consumatorului şi posibilităţile organizatiei.

Tactica se află în raport de subordonare faţă de strategie ,care rămâne stabilită o perioadă mai îndelungată de timp,fiind baza formulării tacticilor ce se află în continuă schimbare,datorită modificării condiţiilor concrete ale perioadei respective ,a mediului ambiant.

Prin tactică de marketing se detaliază strategia de marketing de către managerii din acest compartiment,pe termen scurt,stabilindu-se acţiunile concrete operative ,urmarindu-se soluţionarea scopurilor imediate ale întreprinderii pe fiecare piaţă şi pentru fiecare produs într-o anumită perioadă.

Întrucat ,tactica de marketing trebuie să fie în deplină concordanţă cu atingerea obiectivelor strategice ,are importanţă cunoaşterea alternativelor componente ale acesteia ,precum şi tipurile ce se pot aplica.

Gheorghe Seghete şi I.Petrescu delimitează trei componente ale tacticii de marketing ׃

-tactica de comportament prin care se manifestă totalitatea faptelor ,reacţiilor şi actelor întreprinderii în confruntarea cu mediu ambiant;

-tactica de dezvoltare cu ajutorul căreia se defineşte direcţia de dezvoltare tactică a întreprinderii;

-tactica de poziţie în care urmăreşte să pună de acord preocupările tactice cu capacitatea organizaţiei.

De asemenea ei formulează trei tipuri de tactici de marketing׃

-activă -presupune studierea contnuă şi sistematică a modificării mediului ambiant ,a oportunităţilor,activităţii prin care tactica ne apare ca permanent inovatoare;

-anticipativă-care caută să prevadă situaţiile avantajoase şi riscurile,încercând să pună în acţiune măsurile de prevedere coercitive ;

-adaptivă –prin care întreprinderea respectă schimbările intervenite şi se adaptează la ele

Politicile nu reprezintă simple concretizări ale strategiilor.În procesul elaborării,ca urmare a analizei efectuate,se introduc şi elemente suplimentare,neavute în vedere la stabilirea strategiei.Politicile se modifică astfel încât să fie realiste şi ,concomitent-mobilizatoare.Prin politica firmei se stabilesc şi criterii generale care stau la baza fundamentării principalelor direcţii în care trebuie să evolueze respectiva firmă.Politica firmei poate rămâne aceeaşi pe o perioadă foarte îndelungată,uneori atâta timp cât funcţionează respectiva firmă

Principalul instrument prin care se pune în aplicare tactica de marketing este mixul de marketing,de a cărui fundamentare depinde în foarte mare măsură transpunerea în practică a deciziilor strategice ale întreprinderii.

Strategia componentă esentială a politicii de marketing.