Piața Asigurărilor din România

Ideea de asigurare

Ideea de asigurare a apărut odată cu apariția societății umane. De-a lungul timpului, societatea a fost caracterizată de două tipuri de economii, și anume economiile de schimb care au fost realizate cu elementele corespunzătoare (piețe de schimb, diverse instrumente financiare și bani), și economiile naturale. Conceptul de asigurare poate fi privit într-o economie naturală ca un ajutor între indivizi și societate, astfel asigurarea putând fi definită ca o “protectie” care are la bază un contract, prin care asiguratul cedează anumite riscuri asiguratorului, plătind o sumă de bani numită primă de asigurare asiguratorului. Acesta din urmă se obligă conform contractului să plătească asiguratului despăgubiri în urma evenimentelor produse dacă acestea sunt prevăzute în contract.

Asigurarea a apărută în urmă dezastrului produs de Marele Incendiu din Londra din anul 1666, în care un număr de 13.200 de case au fost distruse. În urma acestui eveniment dezastruos, Nicholas Barbon a infintat primul birou pentru asigurarea clădirilor, iar în anul 1680 englezul a deschis prima companie de asigurări de incendii din Anglia, denumind-o “The Fire Office”.

În România, în anul 1871 s-a înfiinţat prima societate de asigurări “Dacia”. La doi ani după înființarea acesteia, a apărut societatea “România”, iar în anul 1881 cele două societăți de asigurări au fuzionat, împreună reușind să formeze o societate mult mai puternică, denumita ”Dacia-România”.

După primul război mondial, piața românească avea 22 de societăți de asigurare, însă numărul acestora a scăzut la 13 după cel de-al doilea război mondial. În urma naționalizărilor din 1948, societățile de asigurări au trecut în proprietatea statului, după care mai apoi a fost creată Administrația Asigurărilor de Stat-ADAS. Aceasta a dus la formarea unui monopol de stat în ceea ce privește activitatea de asigurare și reasigurare,monopol ce a durat până în anul ‘90. ADAS și-a încheiat activitatea la sfârșitul lunii decembrie 1990,luându-i locul trei societăți comerciale pe acțiuni: Societatea „Asigurarea Românească SA”, „Astra SA” și „Carom SA”. În continuare, pe piața asigurărilor din România au fost înfiinţate și alte societăți comerciale cu capital privat sau de stat. În 2001, a fost instituită Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care un an mai târziu a inițiat un proiect de modificare a legii nr.32/2000 și a acordat autorizaţii de funcționare unui număr de 4 societăți de asigurare: BCR ASIGURĂRI S.A., ALPHA INSURANCE ROMÂNIA S.A., MEDITERRANEA ASSICURAZIONI S.A., UNIROYAL INSURANCE S.A, acesta fiind startul evenimentelor de pe piața românească de asigurări și reasigurări.

Conform Ordonanței de Urgență nr. 93/2012 Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a fost absorbită de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Autoritatea de Supraveghere Financiara

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) se înființează ca autoritate administrativă autonomă, de specialitate, care are personalitate juridică, independentă, autofinanțată şi care își exercită atribuțiile prin preluarea si reorganizarea tuturor atribuțiilor și prerogativelor Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (C.S.A.) și Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.).

Unul dintre obiectivele Autorităţii de Supraveghere Financiară este acela de a promova stabilitatea activităţii de asigurare şi aparare a drepturilor asiguraţilor.În ceea ce priveşte activitatea de asigurare, ASF exercită atribuţii de autorizare, supraveghere, control şi reglementare asupra societăţiilor comerciale de asigurarea, de asigurare-reasigurare şi de reasigurare , a societăţilor mutuale şi a intermediarilor în asigurari, supravegherea asigurătorilor și reasiguratorilor care își desfășoară activitatea în sau din România, supravegherea activității intermediarilor în asigurări și reasigurări, precum și a altor activități în legatură cu acestea, conform prevederilor Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurarile în România, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor, republicată, Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, cu modificările ulterioare.