Aditivi în băuturile energizante

1. Noţiuni generale privind aditivii alimentari

Aditivii alimentari au fost folosiţi în prepararea şi păstrarea alimentelor încă din cele mai vechi timpuri. Însă, în ultimul secol, odată cu dezvoltarea fără precedent a industriei alimentare , ei au căpătat un rol primordial în procesarea alimentelor. Datorită cererii foarte mari de produse alimentare prelucrate, a crescut şi cererea de substanţe care să faciliteze prelucrarea materiei prime, conservarea pe o perioadă mai mare de timp a produselor alimentare, etc.. Din această cauză substanţele naturale, folosite până atunci, au fost înlocuite cu sunbstanţe sintetice, mai uşor de produs şi deci mai ieftine.

Aditivii alimentari, notaţi cu litera E – datorită alinierii la normele Uniunii Europene – sunt conţinuţi în majoritatea produselor alimentare. Unitatea acestor aditivi alimentari este că ei menţin calitatea şi siguranţa produselor o perioadă mai mare de timp, menţin sau îmbunătăţesc gustul produselor, asigură controlul acidităţii şi alcalinităţii produselor, menţin consistenţa produselor, de asemenea mai menţin aroma sau culoarea produselor alimentare. În absenţa acestora, populaţia nu ar mai cumpăra cu plăcere foarte multe produse uzuale: băuturi răcoritoare, produse de patisserie şi cofetărie, bomboane de tot felul, gemuri, marmalade, mezeluri, multe preparate culinare realizate în unităţile de alimentaţie publică.

Oamenii de ştiinţă afirmă că, în cantităţi mici, consumul lor nu constituie un pericol pentru organism. De aceea normele pentru utilizarea aditivilor alimentari prevăd cantităţile maxime de substanţă care pot fi folosite în diversele categorii de produse alimentare. Totuşi, pentru a preveni eventualele pericole Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană, au interzis o parte din „ E – uri ” Ţările Uniunii Europene, fac eforturi deosebite pentru rescrierea listelor de aditivi alimentari, scopul fiind siguranţa alimentară a consumatorilor.

În România, în ultimul timp, mass- media a acordat o atenţie deosebită aditivilor alimentari, în majoritatea cazurilor prezentându- se numai aspectele negative ale utilizării acestora, se dă prea puţine ori lâundu- se în considerare şi beneficiile lor, din păcate prea puţine. Această atitudine negativistă a mass- media, poate fi inţeleasă prin prisma „ particularităţilor ” de utilizare a aditivilor alimentari în ţara noastră, şi anume: laboratoarele de la noi nu pot detecta toţi aditivii ce sunt introduşi în alimente, iar de multe ori produsul este introdus pe piaţă doar prin datele furnizate de producător. Există astfel riscul de a nu se respectă cantitatea adaosurilor sintetice conform reglementărilor legale.

1.1. Definiţia aditivilor alimentari

Potrivit art. 1 din Norma privind aditivii alimentari se înţelege orice substanţă care în mod normal nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este utilizată ca ingredient alimentar caracteristic, având sau nu valoare nutritivă, prin a cărei adăugare intenţională, la produsele alimentare în scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea insăşi sau prin derivaţii săi, direct sau indirect, o componentă a acestor produse alimentare.

Alte definiţii ale aditivilor alimentari precizează că:

• sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse alimentre în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare;

• orice substanţă naturală sau sintetică, pe care producătorul o introduce în aliment în cantitate foarte mică, cu scopul de a prelungi durata de păstrare a produslului sau pentru a- i conferi insuşiri senzoriale (organoleptice) atrăgătoare, aşa cum doreşte consumatorul (aspect, consistenţă, culoare, miros, aromă, gust, fragezime) etc..

1.2. Clasificarea aditivilor alimentari

În listele internaţionale (ca şi în cea naţională), aditivii sînt clasificaţi în 25 de categorii şi numerotaţi specific:

* coloranţi - pentru a schimba culoarea sau a da culoare; E100-E182

* conservanţi- substanţe care prelungesc artificial perioada de păstrare a alimentelor prin protejarea lor împotriva alterării produse de microorganisme; E200-E297

* antioxidanţi - substanţe care prelungesc forţat perioada de păstrare a alimentelor prin protejare împotriva oxidării (de exemplu: râncezirea, schimbarea culorii); E300-E390

* emulgatori - asigură un amestec omogen între apa şi grăsimile alimentare; E400-E496

* săruri de topire E400-E496

* agenţi de îngroşare- substanţe care au capacitatea de a mări vâscozitatea produselor alimentare; E400-E496

* agenţi de gelifiere (gelifianţi)- substanţe care permit şi care ajută la formarea gelurilor; E400-E496

* stabilizatori- substanţe care fac posibilă menţinerea proprietăţilor fizico-chimice ale alimentelor, menţinând omogenizarea dispersiilor, culoarea etc.; E400-E496

* agenţi de gust (aromatizanţi) - se împart în trei categorii:

a) substanţe aromate naturale – se obţin prin procese fizice enzimatice sau microbiologice din materii prime de origine vegetală sau animală;

b) substanţe identic naturale – sunt identice din punct de vedere al compoziţiei cu aromele naturale, componentele fiind obţinute prin sinteză;

c) substanţe artificiale – se obţin prin sinteză, având structura şi compoziţia diferite de cele naturale; E600-E640