Valorificarea deșeurilor din industria laptelui

I. Introducere

Apa, alimentele, solul, energia și clima sunt resurse esențiale ale mediului natural, acestea au un rol important în susținerea calității vieții. Industria este o verigă esențial în dezvoltarea economică a țărilor, dar, totodată, prezintă și un impact major asupra mediului, în ceea ce privește poluarea, deșeurile generate și consumul de energie [3].

Deșeurile alimentare se referă la orice aliment și la părțile necomestibile ale alimentelor care sunt îndepărtate din lanțul alimentar pentru a fi valorificate sau aruncate. În prezent, pe plan mondial, există o intensă preocupare pentru o valorificare eficientă a substanțelor utile din subprodusele rezultate în industria laptelui [3].

Industria lactatelor deține o poziție importantă în cadrul industriei alimentare, prin prisma tehnologiei dezvoltate și a produselor larg răspândite, precum [2]:

- brânza;

- iaurtul;

- untul;

- smântâna;

- înghețata.

Industria lactatelor este considerată una dintre principalele industrii consumatoare de apă din lume, deșeurile generate de industria laptelui contaminează grav mediul.

În urma principalelor procese tehnologice ce au loc în industria laptelui reies trei subproduse [5]: laptele degresat este obținut la separarea smântânii din lapte; zara este obținută la fabricarea untului; zerul este obținut la fabricarea brânzeturilor [5].

De asemenea, mai există și alte produse secundare care rezultă din industria laptelui, precum: permeatul obținut la ultrafiltrare; melasa și albumina obținute la fabricarea lactozei; apele rezultate de la spălarea untului [2].

Pe plan mondial există o mare preocupare pentru o utilizare folositoare a substanțelor utile din produse secundare obținute în industria laptelui, punându-se în evidență valorificarea lor în alimentația umană. Progresele care au fost create în cercetarea științifică au făcut posibilă reevaluarea valorii nutritive a acestor produse secundare care a fost în mod nejustificat discreditată. Procedeele tehnologice, moderne, neconvenționale, au aprobat o riguroasă și eficientă separare a componentelor produselor secundare și prin urmare o bună prelucrare, conservare și prezentare a lor [8].

În ultima vreme foarte multe metode prevăzute pentru valorificarea zerului, care nu demult era considerat un deșeu al industriei laptelui, exprimă sugestiv posibilitățile aproape nelimitate de utilizare superioară a substanței negrase din lapte. Verificarea conținutului de zer se realizează prin scurgerea zerului fără ruperea coagului într-un cilindru gradat [5].

II. Laptele și subprodusele laptelui

II.1. Laptele

Laptele este lichidul secretat de glandele mamare a animalelor mamifere. Este un lichid alb-gălbui, are gust dulce și miros caracteristic, are o compoziție chimică complexă care variază în funcție de specie, vârstă, alimentație, rasă și stare de sănătate. Din punct de vedere fizico-chimic laptele este o emulsie de grăsime într-o soluție apoasă formată din numeroase substanțe sub formă coloidală [5].

Substanțele organice care se găsesc în lapte sunt [7]:

- lipidele: trigliceride, steroli și acizi grași liberi;

- substanțe azotate [7]:

a. substanțe proteice: cazeina

b. substanțe neproteice: aminoacizii liberi

- substanțe neazotate: lactoza, oligozaharide, acozi organici

- vitamine: A, complexul B, C, D, E, K

II.2. Subprodusele din industria laptelui

Subprodusele din industria laptelui [5]:

- laptele degresat se obține la separarea smântânii din lapte

- zara se obține la fabricarea untului;

- zerul se obține la fabricarea brânzeturilor;

Principalii factori poluanți :

- reziduurile alimentare, furajere sau nevalorificabile, constituite din resturi de materii prime și materiale, care pot fi valorificate sau distruse;

- compuși ai azotului și fosforului;

- apa de spălare și condiționare;

- praful;

- zgomotul.