Abordarea Sistematică a Managementului Organizațiilor Românești

Introducere

În perioada de incertitudini şi instabilitate economică pe care o traversăm în momentul actual, eficientizarea activităţii firmelor reprezintă unul dintre mijloacele de protejare a afacerii acesteia. În această ordine de idei considerăm că numai prin restructurarea sistemului de management, a subsistemelor sale şi a modului de operaţionalizare a funcţiilor managementului se poate obţine eficientizarea activităţii unei firme.

Managementul modern implică un mare număr de abilităţi şi orientări, dintre care multe presupun abilităţi legate de statistică, utilizarea tehnologiei informaţiei, contabilitate şi matematică. Managementul pune accent pe rezolvarea raţională a problemelor şi pe gândirea logică. Performanta funcţiei manageriale este necesară pentru ca organizaţia să se dezvolte , să funcţioneze. Desigur că amândouă, atât organizaţiile cât şi managementul, au fost destul de diferite de cea ce noi avem astăzi în viaţa noastră curentă. Deşi, managementul ca practică este foarte vechi, viziunea managementului ca profesie, disciplina şi domeniul de instruire este relativ nouă, astfel managementul nu a devenit domeniul recunoscut decât la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Cu trecerea anilor, managementul în unele organizaţii devine tot mai distinct şi sofisticat, în acelaşi timp şi organizaţiile devin mult mai puternice şi mai de durate.

Abordarea sistematică se reflectă în domeniul managementului, ca expresie a cerinţei de depăşire, în egală măsura, a „păcatului analitic” (care ignora ansamblul, concentrându-se asupra elementelor), ca şi abordarea holistică (centrată pe întreg, ignorând părţile sale componente).

Obiectivul abordării sistematice în management poate fi formulat prin prisma înţelegerii şi controlului structurilor complexe şi evolutive. Abordarea sistematică a recentrat atenţia de la părţi la întreg, propunând o optică diametral opusă: deducerea proprietăţilor elementelor din starea calitativă funcţională a întregului.

Definirea managementului şi a organizaţiei

Termenul de management are un caracter complex, putând fi definit ca un proces care constă în planificare, coordonare şi organizare, care vizează atingerea anumitor obiective prin utilizarea de resurse.

Managementul ca proces este un tip special de muncă intelectuală, prin care cei care o practică îi determina pe alţii să facă ceva ce trebuie făcut .

Managementul este arta şi ştiinţa de a-i face pe alţii să acţioneze în aşa fel încât să se atingă obiectivele unei organizaţii; este procesul de statuare şi îndeplinire a obiectivelor, prin realizarea unor funcţii de bază, specifice, în dirijarea şi utilizarea resurselor umane, materiale şi financiare.

Există numeroase definiţii ale organizaţiei care grupează aceleaşi elemente esenţiale. Astfel organizaţia este definită ca un sistem social în care şi prin care oamenii interacţionează pentru realizarea unor scopuri comune. Unul din elementele esenţiale ale organizaţiei este entitatea socială care este formată din oameni în interacţiune.

Organizaţiile sunt grupuri mari de oameni în care există relaţii sociale şi psihologice. Interacţiunile şi interdependenţele dintre oameni, dintre grupuri şi chiar dintre organizaţii sunt centrate pe realizarea scopurilor comune. Chiar dacă în cadrul organizaţiilor există sisteme şi subsisteme diferite ca natură, compoziţie, structură şi finalitate (sistemul tehnologic/ de producţie, sistemul psihologic, sistemul sociocultural etc.), acestea nu pot fi private în sine, indiferent de oamenii care le populează şi le susţin, şi mai ales în afara comportamentelor umane şi interumane.

La ora actuală, organizaţiile sunt văzute ca sisteme deschise, în care intrările (produse, tehnologie, resurse) sunt supuse unor procese de transformare sau conversie producându-se astfel ieşiri (produse, servicii), toate acestea suferind influente ambientale.