Analiza Formelor Creditului în România

Capitolul 1. Creditul, relație economică în cadrul

relațiilor financiare

Creditul este o categorie economico-financiară creată pentru a servi la rezolvarea unor probleme economice, sociale sau legate de procesul de schimb. Creditul este o relație economică din cadrul relațiilor financiare; sfera acestora, denumite generic finanțe, este mai puțin cuprinzătoare decât sfera relațiilor bănești , specificul lor rezultând din faptul că sunt relații bănești ce au ca obiect exclusiv sume de bani.

Cele mai importante relații economice din sfera relațiilor financiare sunt:

-relațiile prin care se formează și se utilizează fonduri bănești ale statului, prin transferuri de sume de bani fără echivalent și cu titlu nerambursabil; prin aceste relații se formează resursele financiare publice din impozite , taxe, contribuții și venituri nefiscale, prelevate de la persoanele fizice și juridice;

-relațiile de credit, prin care se transferă sume de bani, fără echivalent imediat, cu obligația rambursării acestor sume, de regulă, cu plata unei dobânzi remuneratorii, până la un anumit termen ;

-relațiile de asigurare, prin care se transferă către asigurător sume de bani fără echivalent imediat, rambursabile condiționat de producerea evenimentului asigurat (aleatoriu) și care pot fi mai mici sau mai mari decât contribuțiile asiguratului, in raport cu intensitateaacestui eveniment.

Etimologic, cuvântul credit își are originea în latinescul “creditum - credere”, care înseamnă a crede, a se încrede sau a se avea încredere. Acest înțeles scaote în evidență elementul psihologic indispensabil existenței unei operțiuni de împrumut – încrederea.

Uzual, prin credit se înțelege relația economică bănească ce se stabilește între o persoană fizică sau juridică (creditor) care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie și o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primește împrumutul sau cumpără pe datorie; împrumutul acordat, cu titlu rambursabil și condiționat de obicei de plata unei dobânzi.

“Orice angajamente de plată a unei sume de bani, în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite și la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenței unei datorii și orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporează o creanță sau alt drept la plata unei sume de bani” (art. 3 pct. 7 din Legea privind activitatea bancară nr. 58/1998 ). Această definiție conține elementele de substanță ale creditului, pe baza cărora se pot stabili formele acestuia.

Pe măsura dezvoltării economico-sociale, rolul și importanță creditului în economia fiecărei țări au marcat o creștere considerabilă. El apare, în economia de piață, ca o formă specifică de mișcare a capitalului dat cu împrumut, și, în același timp, ca forță ce dirijează resursele, capacitățile de producție și eforturile umane spre anumite obiective.

Capitolul 2. Trăsăturile și formele creditului

Creditul poate fi structurat după mai multe criterii:

-natura economică și participanții;

-destinația data creditului;

-natura garanțiilor ce servesc ca acoperire;

-termenul la care trebuie rambursat;

-fermitatea scadenței;

-modul de stingere a obligațiilor de plată.