Cuprins
- CAPITOLUL I
- 1. Noţiunea de productivitate 1
- CAPITOLUL II
- 2. Aspecte principale ale productivităţii muncii 3
- 2.1 Analiza situaţiei generale a indicatorilor productivităţii muncii 3
- 2.2 Aprecierea nivelului şi abaterea productivităţii muncii 7
- 2.3 Analiza factorilor productivităţii muncii 10
- 2.3.1 Legătura între timpul de muncă şi productivitatea medie orară realizată
- de un muncitor 11
- 2.3.1.1 Modificarea numărului mediu de ore lucrate de un muncitor în
- perioada de gestiune analizată 12
- 2.3.1.2 Modificarea producţiei medii orare realizată de un muncitor 12.
- 2.3.2 Productivitatea muncii prin prisma legăturii ei cu gradul de înzestrare
- tehnică a personalului angajat 13
- 2.3.2.1 Influenţa modificării structurii mijloacelor fixe 14
- 2.3.2.2 Influenţa modificării gradului de înzestrare tehnică a personalului operativ 14
- 2.3.2.3 Influenţa modificării CA la 1 leu mijloace fixe active 14
- 2.3.3 Productivitatea ca rezultat al unui complex de factori de natură diferită 14
- 2.3.3.1 Influenţa modificării gradului de înzestrare tehnică a personalului 15
- 2.3.3.2 Influenţa modificării structurii mijloacelor fixe active 15
- 2.3.3.3 Influenţa modificării producţiei exerciţiului la 1 leu mijloace
- fixe active. 15
- 2.3.3.4 Influenţa modificării productivităţii gradului de vânzare
- a producţiei exerciţiului 15
- 2.4 Analiza resurselor de creştere a productivităţii muncii 16
- 2.4.1 Rezerve legate de promovarea progresului tehnic 16
- 2.4.2 Rezerve legate de organizarea muncii 17
- 2.4.3 Rezerve legate de acţiunea factorilor bio-psiho-sociologici 17
- 2.5 Efectele creşterii productivităţii muncii 18
- CAPITOLUL III
- 3. Analiza productivităţii muncii – S.C. OKE S.A 19
- 3.1 Tradiţie, renume şi experienţă. 19
- 3.1.1 Prezentarea generală a societăţii 19
- 3.1.2 Principalii indicatori 20
- 3.1.3 Număr de salariaţi 20
- 3.1.4 Valoarea mijloacelor fixe 20
- 3.1.5 Exportul 21
- 3.2 Situaţia generală a indicatorilor productivităţii muncii 21
- 3.3 Aprecierea nivelului şi dinamicii productivităţii muncii în cadrul societăţii 23
- 3.3.1 Nivelul şi dinamica productivităţii muncii în funcţie de producţia
- exerciţiului 23.
- 3.3.2 Nivelul şi dinamica productivităţii muncii în funcţie de cifra de afaceri 26
- 3.4 Analiza factorială a productivităţii muncii în cadrul S.C. OKE S.A 27
- 3.4.1 Informaţii necesare determinării factorilor de influenţă asupra W 28
- 3.4.2 Informaţii necesare determinării factorilor de influenţă asupra
- productivităţii muncii 30
- CAPITOLUL IV
- 4. Concluzii 33
- 4.1 Resursele de creştere a productivităţii muncii şi efectele economice ale acestor
- creşteri în cadrul S.C. OKE.S.A 33
- 4.2 Efectele economice ale introducerii pe piaţă a zerului praf 33
- BIBLIOGRAFIE 35
Extras din proiect
Productivitatea muncii este, oarecum, o sinteză a întregii folosiri a factorilor de producţie… Productivitatea muncii rămâne însă, deoarece este condiţionată de factorul de producţie om, tot aşa de importantă precum este omul faţă de creaţiile sale. Căci toţi ceilalţi factori ai producţiei - inclusiv capitalul – sunt creaţii ale omului ca mijloace ale gospodăririi, în timp ce acoperirea nevoilor omeneşti este scopul însuşi al gospodăririi. ”
( MIHAI MANOILESCU )
Productivitatea sau randamentul factorilor de producţie reprezintă eficienţa combinării factorilor de producţie orientală spre obţinerea maximului de efecte cu minimum de resurse ( costuri cât mai mici ).
În sens larg, productivitatea poate fi definită ca „ raport între cantitatea de bogăţie produsă şi cantitatea de resurse absorbite în cursul producerii ei”.*
Deci, practic ea se determină ca raport între rezultatele obţinute ( producţia – output-ul unei unităţi economice ) şi eforturile depuse pentru a le obţine ( factorii de producţie utilizaţi, adică input-urile ).
Există diferite modalităţi de abordare a productivităţii.
Astfel, după maniera de măsurare a rezultatelor consacrate există:
- productivitatea fizică – care măsoară randamentele în natură ale utilizării factorilor de producţie şi este exprimată în unităţi fizice ( naturale sau natural-convenţionale )
- productivitatea măsurată valoric – care permite măsurarea în termeni financiar-monetari eficienţi. Ea este larg utilizată în gestiunea întreprinderilor moderne.
O altă tipologie a productivităţii are în vedere noţiunile de:
- productivitatea brută – care apreciază ansamblul producţiei în raport cu factorii utilizaţi ( sau factorul utilizat ). În acest caz producţia este privită ca o „ producţie finală ” deci ca o sumă a valorilor adăugate de diferitele activităţi de producţie.
- productivitatea netă – care are în vedere eliminarea din producţia finală a valorii achiziţiilor exterioare şi a costului utilizării capitalului instalat ( amortismentele ), pentru a încerca să autonomizeze ceea ce este direct dependent de efortul productiv al firmei analizate.
În literatura de specialitate productivitatea este abordată însă, în special, pe cele două tipuri consacrate şi anume:
- productivitatea globală – care surprinde efectele combinării tuturor factorilor de producţie, măsurând performanţa şi eficienţa de ansamblu a acestora.
*Raymond Baffe, Economie Politique, Paris, 1970, pagina 495
- productivitatea parţială – a fiecărui factor de producţie, care exprimă producţia obţinută prin utilizarea fiecărui factor de producţie consumat (muncă, capital, etc. ).
Productivitatea globală a tuturor factorilor de producţie prezintă o serie de dificultăţi în planul determinării sale corecte, motiv pentru care, în general, analiza microeconomică tradiţională este focalizată pe determinarea şi urmărirea evoluţiei productivităţii unui singur factor de producţie.
Productivitatea parţială a unui factor exprimă eficacitatea şi rodnicia cu care acesta poate fi folosit. Ea se poate reprezenta sub trei forme distincte:
a) productivitatea totală a unui factor de producţie – se defineşte ca fiind cantitatea totală de efect util ( producţie ) care se poate obţine folosind acel factor de producţie în condiţiile în care valorile tuturor celorlalţi factori sunt presupuse constante.
b) productivitatea medie ( ) – a unui factor este expresia raportului dintre mărimea producţiei (Y) şi cantitatea (Xi) utilizată din factorul respectiv:
=
Acest indicator reflectă deci, câte unităţi ( fizice sau valorice ) de efect util (producţie) revin la o unitate ( fizică sau valorică ) de efort ( factor de producţie i ).
c) productivitatea marginală (Wm) – a unui factor oarecare i de producţie reprezintă sporul de producţie scontat care se obţine prin utilizarea unei unităţi suplimentare din factorul i, ceilalţi factori rămânând constanţi. Relaţia de calcul va fi:
Wm=
În literatura de specialitate există atâtea productivităţi parţiale câţi factori de producţie există, câte influenţe ale acestora se urmăresc şi se determină de economişti.
Având în vedere că munca este factorul de producţie cel mai important al oricărei activităţi economice, productivitatea muncii este cel mai mult utilizată ca indicator relevant în analizele macroeconomice.
Fiind o categorie economică complexă şi dinamică, productivitatea muncii poate fi definită ca fiind însuşirea muncii de a crea, în cadrul unor anumite relaţii social-istorice, o anumită cantitate de valori de întrebuinţare într-o unitate de timp, cu o intensitate normală a muncii reflectând, în ultimă instanţă, eficienţa cu care este cheltuită o anumită cantitate de muncă.
Ea exprimă atât influenţele factorilor privind creşterea şi perfecţionarea forţelor de producţie, cât şi influenţa relaţiilor sociale de producţie.
Preview document
Conținut arhivă zip
- prima pagina si cuprins.doc
- Analiza Productivitatii Muncii.DOC