Apple - Managementul Resurselor Umane

CAP 1 – MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

1.1.Despre managementul resurselor umane.

“Lumea afacerilor se află într-un proces de continuă schimbare”. Această frază a dominat şi domină economia ultimilor decenii. Organizaţiile îşi întocmesc planuri strategice, încearcă să prevadă schimbarea şi se adaptează din mers unui mediu în perpetuă transformare, unor pieţe care îşi lărgesc graniţele sau unor cerinţe mereu sporite ale consumatorilor. Mai mult, mai bine, mai repede.

Resursele umane, la rândul lor, trebuie să fie cele potrivite...la locurile potrivite...cu abilităţile potrivite...la timpul potrivit. Angajaţii nu se mai împart în muncitori şi şefi, ci în lideri oficiali, top manageri, manageri de compartimente, supervizori, coordonatori de proiecte, consultanţi etc. Este căutat cu orice preţ succesul în afaceri, iar asupra angajaţilor acţionează o presiune imensă – cea care îi face responsabili de maximizarea rezultatului afacerii.

Managementul resurselor umane poate fi instrument, mod de acţiune, mijloc de îmbunătăţire a rezultatelor obţinute în cadrul firmei, cu luarea în considerare a intereselor angajaţilor. Sistemul angajator-angajat funcţionează perfect când sunt identificate şi rezolvate interesele ambelor părţi, iar managementul resurselor umane, pe lângă alte roluri ale sale, încearcă să identifice şi acele pârghii care pot determina satisfacerea în acelaşi timp şi în aceeaşi măsură a nevoilor organizaţiei şi a resurselor umane.

Noţiunea de „resurse umane” defineşte o categorie social-economică relative complexă. Complexă deoarece subiectul – omul – este mult mai special decât celelalte resurse - bani, maşini sau utilaje. Omul, cu toate laturile personalităţii sale, cu frustrările şi trebuinţele care îi sunt specifice şi care îl fac unic, aşa cum unică este şi contribuţia sa la atingerea obiectivelor organizaţiei din care face parte.

„Resursele umane reprezintă organizaţia; oamenii reprezintă o resursă comună şi totodată, o resursă cheie, o resursă vitală, de azi şi de mâine, a tuturor organizaţiilor, care asigură supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul competiţional al acestora”

• „Resursele umane reprezintă ansamblul personalului care influenţează, prin calitatea pregătirii profesionale şi prin participarea sa, progresul firmei”.

• „Resursele umane adecvate sunt persoanele dintr-o organizaţie care îşi aduc o importantă contribuţie la îndeplinirea obiectivelor sistemului de

management.

• „Resursele umane sunt acele resurse ale firmei care îndeplinesc criteriile necesare pentru a fi considerate sursa principală de asigurare a competitivităţii necesare, deoarece resursele umane sunt valoroase, rare, dificil de imitat şi, relativ, de neînlocuit”.

1.2.Rolul şi caracteristicile resurselor umane în succesul întreprinderilor

Rolul resurselor umane este clar în ceea ce priveşte implicarea lor în creşterea eficienţei: „oamenii sunt resursele active ale organizaţiei, deoarece potenţialul lor, experienţa şi pasiunea oamenilor, iniţiativele şi dezvoltarea lor contribuie activ la creşterea eficienţei şi eficacităţii organizaţionale”, posedând capacitatea de a amplifica considerabil efectul utilizării celorlalte resurse.

Pornind de la rolul lor în cadrul organizaţiei putem caracteriza într-o manieră generală resursele umane ca fiind condiţie sine qua non a existenţei procesului de producţie (munca – factor de producţie), factor ce poate influenţa direct nivelul performanţei organizaţiei fiind implicat în planificarea şi derularea activităţii. Ca o sinteză a afirmaţiilor de mai sus putem concluziona că resursele umane nu

reprezintă altceva decât active ale întreprinderii ce slujesc la punerea în practică a obiectivelor organizaţiei, mijloace care pot condiţiona succesul organizaţiei, prin utilizarea eficientă a resurselor financiare, materiale, instituţionale, prin modul în care îşi pun capacităţile intelectuale şi creative în slujba îndeplinirii sarcinilor”.

Criterii Managementul tradiţional al

personalului Managementul resurselor umane

Credinţe şi presupuneri Rolul este de a planifica şi

monitoriza reguli şi proceduri, de a stabili contracte scrise clare, de a menţine obiceiul şi practica şi de a trata conflictele printr-o procedura stabilită; Rolul este de a încuraja oamenii

să meargă dincolo de contract, de a

pune nevoile business-ului înaintea

regulilor, de a dezvolta noi abilităţi şi de a reduce conflictul prin scoaterea în evidenţă a ţintelor comune;

Metode, strategie Contribuţia la o strategie comună este marginală; concentrarea este

munca managerială;

Se implementează schimbările în

trepte ;

Luarea deciziilor este lentă ; Contribuţia la strategia firmei este centrală ;

Clientul se află în centrul preocupărilor ;

Se implementează iniţiative

integrate pe schimbare ;

Luarea deciziilor este rapidă ;

Relaţia cu managerii de

compartiment (line managers) Se comunică direct cu managerii de

compartiment;

Se apreciază la managerii de

personal în mare măsură doare

abilităţile de negociere;

Pune accent pe standardizare

deoarece paritatea/asemănarea este o calitate cheie;

Rolul managerial este tranzacţional; Comunicarea se realizează direct

cu managerii de linie ;

Se preţuiesc abilităţile de

facilitare ;

Nu se pune preţ pe standardizare

deoarece paritatea/asemănarea nu

este o problemă ;

Rolul de conducător este transformator ;

Aspecte cheie Se concentrează pe proceduri de

personal cum ar fi selecţia, descrierea posturilor, evaluarea;

Se controlează accesul la cursurile

de perfecţionare;

O preocupare este negocierea

colectivă şi rezolvarea onflictelor

prin proceduri regulate; Se axează pe schimbări în

cultura organizaţiei, pe eliminarea

conflictelor şi pe dezvoltarea

organizaţiei ce învaţă permanent

(learning organization);

Munca în echipă şi plata bazată

pe performanţă înlocuiesc

divizarea sarcinilor şi erarhizarea

posturilor;

Contractele individuale reduc

rolul sindicatelor;

Comunicarea cu angajatul este

constantă;

1.3.Trăsăturile abordării actuale a Managementului Resurselor Umane:

1. trateazǎ resursele umane într-o manieră strategică, asigurând concordanţa necesarǎ dintre strategia organizaţiei, strategia afacerii sau a unitǎţii strategice de afaceri;

2. resursele umane pot deveni sursă a avantajului competitiv;

3. viziune cuprinzătoare şi coerentă prin intermediul politicilor şi practicilor legate de resursele umane;

4. promoveazǎ şi aprofundeazǎ ideea de asumare a unui angajament individual faţă de misiunea şi valorile organizaţiei;

5. angajaţii sunt consideraţi capitalul uman al organizaţiei;

6. relaţiile cu angajaţii sunt abordate-ntr-o manierǎ unitară şi nu pluralistă ;

7. aplicarea politicilor şi strategiilor de resurse umane revine managementului de execuţie – aflat în relaţie directă cu angajaţii.