Auditul Logisticii

Auditul logisticii

Definirea termenilor de audit, auditor, auditare şi auditabilitate

Auditul vine de la cuvântul italian “audire” (a asculta), cuvânt de origine latină, transformat în timp de practica anglosaxonă, semnifică azi, în sens strict, revizia conturilor realizată de experţi independenţi în vederea exprimării opiniei asupra regularităţii şi sincerităţii acestora.

Prin audit, în general, se înţelege examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente prin raportarea la un criteriu (normă, standard) de calitate .

Una dintre definiţiile auditului la care se face referire tot mai frecvent în literatura de specialitate, este cea publicată în anul 1973 de către AAA în cadrul “Declaraţiei privind conceptele de bază ale auditului”. Potrivit AAA, “auditul este un proces sistematic de obţinere şi evaluare în mod obiectiv a unor afirmaţii privind acţiunile şi evenimentele cu caracter economic în vederea aprecierii gradului de conformitate a acestor afirmaţii cu criteriile prestabilite, precum şi de comunicare a rezultatelor către utilizatorii interesaţi”.

Normele Naţionale de Audit defineşte auditul ca fiind “examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente, prin raportarea la un criteriu standard de calitate” .

Conform Regulamentului Financiar aplicabil bugetului general al Comunităţii Economice Europene nr.1605/2002, Directiva a Opta a Consiliului nr.84/253/EEC şi Recomandarea 2001/256/EEC, "auditul" reprezintă examinarea situaţiilor financiare şi a raportărilor contabile ale unei companii, societăţi, firme sau instituţii şi consemnarea rezultatelor în cadrul unui raport care certifică dacă, în opinia auditorilor, raportările contabile examinate reflectă în mod real situaţia financiară a companiei (auditul intern este realizat de un departament din interiorul companiei; auditul extern este realizat de un auditor independent)" .

Scopul final al auditului îl constituie însă verificarea şi certificarea situaţiilor financiare anuale, concretizat prin întocmirea raportului de audit, prin intermediul căruia auditorul comunică utilizatorilor concluziile sale. Rapoartele sunt prezentate în diverse forme, însă toate trebuie să informeze utilizatorii despre concordanţa dintre informaţii şi criteriile stabilite .

Obiectivul oricărui tip de audit îl constituie îmbunătăţirea utilizării informaţiei.

Auditorul este persoana care îşi asumă responsabilitatea ultimă într-o misiune de audit .

Auditarea (audit trail) reprezintă urmărirea manuală sau computerizată a tranzacţiilor afectând conţinutul sau originea unei înregistrări .

Auditabilitatea este o caracteristică a sistemelor informaţionale moderne măsurată prin uşurinţa cu care datele pot fi evidenţiate prin corelarea cu documentele sursă şi măsura în care auditorii se pot baza pe procese de control preverificate şi monitorizate .

Definirea termenilor de logistică şi logistica în amonte

Conform European Logistics Association, logistica reprezintă organizarea, planificarea, controlul şi desfăşurarea fluxurilor de bunuri de la concepţie, aprovizionare până la producţia şi distribuţia către clientul final cu satisfacerea exigenţelor pieţei la un cost minim.

Definiţia dată logisticii de către Asociaţia Americană de Marketing este „transportul şi manipularea mărfurilor de la punctul de producţie la punctul de consum sau de utilizare”.

Asociaţia Logisticienilor din Franţa defineşte logistica ca fiind ansamblul activităţilor având ca scop punerea în operă, la cel mai mic cost, a unei cantităţi determinate dintr-un produs, la locul şi la momentul când există cerere.

Logistica are ca principală misiune gestionarea şi optimizarea fluxurilor fizice de la furnizori până la clienţi .

Logistica amonte se referă în principal la activitatea de aprovizionare care regrupează ansamblul operaţiunilor care au ca scop punerea la dispoziţia întreprinderii a bunurilor pe care trebuie să le procure din exterior, în vederea realizării obiectivelor sale fundamentale. În esenţă, activitatea de aprovizionare include cumpărarea resurselor materiale (materii prime, materiale, combustibili, energie, apă, piese de schimb, servicii) şi gestionarea stocurilor .

Auditul logisticii

În scopul ameliorării calităţii si urmăririi informaţiilor financiar-contabile, auditul se va aplica în cursul anului, la principalele şase conturi ale activităţii unităţii patrimoniale, şi anume:

-cumpărările;

-vânzările;

-imobilizările;

-stocurile;

-trezoreria;

-fluxul de numerar .

Dacă auditul logisticii a luat importanţă în ultimii ani, el nu are, pentru moment, nici impactul, nici mai ales aspectul incontestabil al auditului calităţii. Auditul logisticii se foloseşte la determinarea nivelului de stăpânire şi de performanţă a sistemului de audit logistic. Acest tip de investigare s-a dezvoltat din momentul în care întreprinderile au luat conştiinţă de consecinţa funcţiei de logistică pentru performanţa lor, şi mai mult de când aceste funcţii fie au fost externalizate, fie parţial plasate sub responsabilitatea furnizorilor şi sub-contractanţilor în cadrul unui lanţ de distribuţie (supply chain). Soluţiile logistice sunt foarte variabile în funcţie de sectorul de activitate şi de obiectivele întreprinderii. Auditul logistic, de asemenea, se bazează pe un referenţial, relevat mai mult de o apropiere a benchmarking-ului (procesul comparării performanţei cu practicile altor companii de top pentru a-şi modifica şi a-şi îmbunătăţi propriile sale performanţe; companiile fac de asemenea benchmark intern prin urmărirea şi compararea performanţei curente cu performanţa trecută ).

„Performanţa logistică a unei întreprinderi trebuie evaluată prin raport la rolul sau în cadrul canalului logistic de care ea aparţine, dar mai ales prin raport la obiectivele care îi permit să se poziţioneze în sânul acestui canal logistic”.

Din multele referenţiale sau modele de referinţă existente, întreprinderile caută fie să rămână la cel mai generic posibil (de exemplu, SCOR – Supply Chain Operation Reference Model – modelul dezvoltat de Supply Chain Council (SCC), construit în jurul a şase procese majore: planificare, aprovizionare, producţie, livrare, returnare şi mijlocire; scopul SCOR este de a furniza o metodă standardizată de măsurare a performanţei lanţului de distribuţie şi de a utiliza un set comun de indicatori pentru a realiza benchmarking faţă de alte organizaţii ) în detrimentul preciziei analizei, fie se focalizează pe practicile proprii a unui sector de activitate dat, în detrimentul „universalităţii” lor .