Competitivitatea întreprinderilor de telecomunicații

Introducere

Contextul actual, marcat de globalizarea fenomenelor şi recunoaşterea tot mai largă a interdependenţelor, a impus noi reguli de joc: prosperitatea naţiunilor presupunând competitivitate pe pieţele internaţionale iar cea a întreprinderilor integrarea în lanţurile de valori mondiale.

Ca urmare problema competitivităţii a devenit o temă fierbinte la nivelul fiecărui actor al economiei, de la cel al regiunilor economice până la cel al oricărei organizaţii. Totodată se constată şi o evoluţie a conceptului de competitivitate în sensul trecerii de la competitivitatea statică în care avantajul competitiv era dat de înzestrarea cu factori tehnici, la cea dinamică, ai căror factori motori sunt: progresul tehnic, sporirea salariilor şi metodele moderne de management, ceea ce a făcut ca avantajul competitiv să depăşească dimensiunea economică: creşterea puterii financiare şi productive a ţării, educaţia, siguranţa, calitatea vieţii fiind toate componente ale conceptului.

Una dintre cele mai importante caracteristici ale pietei internationale in present si in viitor este accentuarea confruntarilor concurentiale intre protagonistii din domeniul afacerilor. Concurenţa tot mai aspra obligă firmele implicate sa caute strategii si mijloace care sa le permita atragerea clientilor si satisfacerea exigentelor acestora mai bine decat rivalii. Clientii de pe piata internatională, au , la randul lor, exigente tot mai mari, mai diverse si mai rafinate. Faptul că, datorită imbogaţiri si cresterii si creşterii calitatii ofertei, au o libertate tot mai mare de optiune ii face pe clienti sa fie tot mai greu de satisfacut. Astazi nu este suficient sa fii bun in domeniul tau de activitate, trebuie sa fii superior concurentilor tai, cu alte cuvinte, sa fii competitiv.

Problematica referitoare la competitivitate a aparut, cu mult in urma, o data cu transformarea pieţelor vînzarilor in piete ale cumparatorilor. Daca atunci cand vînzatorii dictau regulile jocului pe pietele internationale, aveau si mijloace de a-si ţine sub control clientii, in noile conditii, cumparatorii sunt cei care işi pot impune punctele de vedere.

CAPITOLUL I. BAZELE TEHNICO-METODOLOGICE

ALE CONCEPTULUI DE COMPETITIVITATE A

ÎNTREPRINDERII

1.1 Definirea competitivitaţii întreprinderii şi factorii de influentă

Definirea riguroasa a competitivitaţii este dificila sau, probabil, chiar imposibilă; ea nu poate fi formulata in mod concis datorita multiplelor componente – pe termen scurt, mediu, lung – pe care le incumba, şi a numeroşilor indicatori prin care poate fi relevata. În plus, însesi firmele competitive, care reusesc, au grade de competitivitate diferite, iar susrsele competitivităţii nu sunt totdeauna aceleaşi.

Conform Dictionarului Explicativ al limbii romane, prin “competitivitate” se intelege însusirea unui mediu in care se poate concura, care suporta concurenţa. Însa aceasta afirmatie este mult prea generala pentru a intelege exact care este rolul competitivitaţii in viata economica actuala.

În Dictionarul Enciclopedic, competitivitatea este privită ca fiind capacitatea unor produse sau servicii de a face fata concurenţei, definitie ce restrange putin limitele generalului, dar nici aceasta nu este suficientă.

Conceptul de competitivitate a aparut in literatura economică din ultimele decenii, nu prin traducerea, cumva, a noţiunii "competition", denumirea engleză a concurenţei, ci datorită nevoii unui instrument mai precis de analiză economică, folosit în modelele prospective de creştere economică a ţărilor, în condiţiile deschiderii lor tot mai largi spre exterior. În al doilea rând, este vorba de legătura organică a conceptului de competitivitate cu teoria costurilor comparative şi a avantajelor relative. În lupta de concurenţă, tot mai acerbă şi mai complexă în timp, mai ales în cadrul diferitelor organizaţii integratoare internaţionale, ţările şi marile firme corporatiste, ca să evite înfrângerea şi să câştige poziţii favorabile pe piaţa internă şi externă, au nevoie nu de orice avantaje relative, ci de unele care, prin mărimea lor, să le asigure competitivitatea; au nevoie, aşadar, de avantaje relative competitive performante.