Conceptul MBO și Reflectarea sa în Practica Firmelor Producătoare din România

Termenul de “management prin obiective” (Management by objectives) a fost propus de Peter Drucker în 1954 pentru a accentua importanţa stabilirii obiectivelor, atât la nivelul ansamblului organizaţiei, la nivelul diferitelor compartimente ale acesteia, cât şi la nivelul fiecărui salariat.De asemenea, el a accentuat elementul de autocontrol şi de responsabilitate asupra propriei activităţi, propunând o strânsă corelaţie a recompenselor şi sarcinilor raportate la gradul realizării obiectivelor.

Ca metodă de management, MBO constă în stabilirea şi trasarea obiectivelor organizaţiei până la nivel de executanţi, însoşită de controlul sistematic al realizării obiectivelor şi evaluarea performanţei.

Conducerea prin obiective reprezintă un sistem de conducere cuprinzător care integrează, într-un mod sistematic, principalele activităţi manageriale orientate consecvent spre îndeplinirea în condiţii de eficacitate şi eficienţă a unor obiective organizaţionale şi individuale riguros stabilite.

De fapt, managementul prin obiective reprezintă o concepţie de conducere decât o metodă propriu-zisă.Această afirmaşie este susţinută – ca argument – de numărul mare de variante existente, nici uneia dintre acestea neacordându-i-se, măcar formal, statutul de model de referinţă.Adevărata cauză, însă, rezidă în faptul că MBO poate fi elaborat şi aplicat prin coroborarea diferitelor metode de conducere existente (pe bază de rezultate, pe bază de bugete, pe produse, prin excepţie ş.a), în funcţie de o serie întreagă de factori, cum ar fi:

- Natura şi amploarea activităţii economice (cu impact direct asupra tipului şi numărului obiectivelor);

- Poziţia firmei pe piaţă;

- posibilităţile concrete şi maniera adoptată în motivarea personalului;

- disponibilitatea conducerii de a proceda la potenţiale modificări de substanţă, referitoare la structura şi mentalităţile din cadrul organizaţiei;

- stilul de conducere practicat;

- calitatea personalului angajat.

În pofida acestei varietăţi de factori de influenţă şi modele operaţionale ale MBO, se poate identifica un număr minim de elemente comune, tipice, ce constituie cerinţe fundamentale, în ideea introducerii în practică a aceste,] concepţii de conducere.

Managementul prin obiective a fost conturat şi dezvoltat ca urmare a criticilor aduse metodelor tradiţionale de management şi în general practicii manageriale. Numărul mare de variante ale MBO face ca modelul autentic al acesteia să poată fi mai degrabă stabilit printr-o sinteză a caracteristicilor comune variantelor decât prin prezentarea uneia dintre acestea ca fiind varianta de bază.

Ca „tehnică" de măsurare cantitativă a performanţei, MBO a început să fie foarte cunoscută o dată cu aplicarea lui de către managementul de top, chiar dacă, ulterior, ea a fost formalizată în mai mare măsură decât a dorit Drucker.

În accepţia folosită în cadrul acestui sistem de conducere, obiectivele reprezintă

rezultatele finale dorite, fixate pentru ansamblul organizaţiei, pentru funcţiile acesteia, activităţile şi compartimentele ei, până la nivelul individual. Ansamblul acestor obiective se înşiruie într-o anumită ierarhie, aşa cum reiese din reprezentarea următoare:

Figura 1.1.1. Ierarhizarea obiectivelor organizaţiei

Ierarhia obiectivelor organizaţiei Ierarhia structurală a organizaţiei

Scopul socio-economic Misiunea

Obiective generale ale organizaţiei Consiliul directorilor

Conducători de nivel superior

Obiective specifice funcţiilor

acesteia

Obiective specifice activităţilor

Obiective specifice

compartimentelor Conducători de nivel mediu

Obiective individuale

- Performanţe

- Obiective de dezvoltare Conducători de nivel

personală inferior şi neconducători

Este evident că obiectivele ierarhizate şi cele stabilite pentru o reţea de programe trebuie să corespundă unei concepţii unitare şi să fie coordonate între ele.

Deşi, în practică, ceea ce într-o organizaţie se numeşte MBO, în alta este posibil să nu fie regăsit exact cu aceleaşi elemente sau etape de concepere şi implementare, în general, toate sistemele MBO se caracterizează prin următoarele trăsături comune:

A. Stabilirea de comun acord a obiectivelor individuale se face prin două niveluri consecutive de subordonare, astfel:

- conducătorii oferă subordonaţilor lor un cadru general al propriilor păreri privind obiectivele şi scopurile urmărite;

- subordonaţii propun propriile obiective;

- conducătorii şi subordonaţii discută, modifică, îmbină, căzând de comun acord asupra obiectivelor ce trebuie îndeplinite la nivelul compartimentului respectiv şi/sau la nivel individual.

B. Periodic, se măsoară şi se compară nivelul prezent al rezultatelor cu

obiectivele şi sarcinile stabilite:

- subordonaţii îşi revăd propriile evoluţii profesionale, prezentându-le conducătorilor lor (după cum s-au înţeles iniţial);

- se repetă secvenţa ori de câte ori este cazul.

C. Obiectivele, oricând şi oriunde este posibil, vor fi exprimate în termeni

cuantificabili (bucăţi, unităţi băneşti, procente etc.).