Conflicte Interpersonale

Conflictul: noţiune şi tipologie

Definirea conflictului:

Definiții date de experții în domeniu care au concepții mai mult sau mai puțin diferite cu privire la acesta.

Robert Callahan și colaboratorii folosesc termenul de conflict pentru descrierea stărilor afective ale indivizilor (ostilitate, frământare,frustrare, anxietate) starile cognitive (conștientizarea situațiilor conflictuale) si cele comportamentale (de rezistență pasivă până la agresiunea declarată).

Hocker J. si Wilmat W. definsc conflictul ca pe ”o luptă exprimată între cel puțin două părți independente care percep scopurile lor ca fiind incompatibile, resursele ca fiind limitate si interferența celelilatle părți în atingerea scopurilor lor ca manifestă”.

Mathis R. L. si colaboratorii consideră că termenul de conflict este urilizat pentru a descrie o serie de stări afective ale indivizilor, cum ar fi neliniștea, ostilitatea, rezistența precum și toate tipurile de opoziție și interacțiune antagonistă inclusiv completiția.

Conflictul se refera la o stare de tensiune create intr-o forma de interrelatii sau in confruntarea de opinii diferite individuale sau de grup. In general, a fost definit dupa perceptia traditionala, adica a fost limitat la forma sa violenta. Dar conflictul nu inseamna numai violenta. Cele mai multe dintre problemele care ameninta viitorul omenirii provin din faptul ca diferite grupuri isi urmaresc propriile interese si, ironic, acestea sunt in detrimentul colectivului. Astfel, alegerile care sunt satisfacatoare din punct de vedere individual devin amenintatoare din punct de vedere colectiv, cand ceilalti aleg la fel. Conflictul este o ciocnire, o lupta intre motive, tendinte, interese si atitudini opuse greu de conciliat sau ireconciliabile.

Tipologia conflictelor

În funcţie de perceperea şi conştientizarea stării conflictuale:

1. Conflicte reale – există şi sunt percepute ca atare;

2. Conflite latente – există, dar nu sunt percepute;

3. Conflicte false – nu există, dar sunt percepute ca prezente sau nici nu există, nici nu sunt percepute.

În funcţie de efectul asupra grupului:

1. Conflict funcţional (pozitiv) – este acel tip de conflict care încurajează comunicarea şi este benefic indivizilor sau grupului prin discutarea problemelor, ce determină membrii grupului sau ai organizaţiei să fie mai conştienţi de problemele interne şi să caute soluţii de rezolvare a acestora. Căutarea mijloacelor de soluţionare a conflictului poate duce la schimbări pozitive sau la perceperea laturii pozitive a unei situaţii văzute până atunci ca fiind numai negativă.

2. Conflict disfuncţional (negativ) – apare în contextul unor procese competitive, rezultate din obiective diferite ale indivizilor ce compun grupul şi divergente unele faţă de altele, care nu se pot compatibiliza prin comunicare deschisă. În acest caz, la baza conflictului se află o percepţie greşită şi părtinitoare asupra unei/unor persoane, situaţie în care membrii grupului se împart în tabere unde prevalează stereotipurile şi prejudecăţile. La rândul său acest tip de conflict poate fi: de obiective (este o situaţie în care scopurile sau soluţiile preferate de către părţi par a fi incompatibile), cognitiv (o situaţie în care ideile sau ceea ce gândesc părţile sunt percepute ca incompatibile), afectiv (o situaţie în care sentimentele sau emoţiile părţilor sunt incompatibile, ceea ce face ca respectivii să se supere unii pe alţii.

În funcţie de nivelul la care are loc:

1. Conflict intrapersonal

2. Conflict interpersonal

3. Conflict intragrupuri

4. Conflict intergrupuri

5. Conflict intraorganizaţional

6. Conflict interorganizaţional

Cauze, etape şi atitudini în faţa conflictelor

Cauzele care determină apariţia conflictelor se concretizează în:

1. Comunicare defectuoasă

2. Sistem de valori diferit

3. Existenţa unor scopuri diferite

4. Stilul managerial şi ambiguităţile organizaţionale

5. Dependenţa de resurse cu volum limitat

6. Dependenţa departamentală reciprocă

7. Nemulţumirea faţă de statutul profesional

8. Diferenţele de pregătire profesională, statut şi cultură;

9. Competiţia pentru supremaţie

Modalităţi de soluţionare a conflictelor

Există trei elemente importante în rezolvarea de conflict, după autoarea americană Susan Heitler: simptom, proces şi conţinut, acestea fiind susţinute de trei perspective majore în ceea ce priveşte sistemul strategiilor conflictului: confruntarea, evitarea şi rezolvarea conflictelor. Toate trei depind de eficienţa indivizilor de a folosi diferite procese de influenţare socială. În ceea ce priveşte confruntarea, acest fenomen se face cu costurile celeilalte părţi; evitarea se face cu costuri din partea noastră, pe când rezolvarea problemei presupune deopotrivă cheltuieli şi beneficii pentru toate părţile implicate ce încearcă împreună să rezolve conflictul.