Context Bogat-Sarac

Partea I

PROBLEME TEORETICE

1. Semnificatia criteriului de diferentiere:

In 1976, Edward Hall a împartit culturile în “indirecte” (high context) si “directe” (low context). În culturile indirecte, mesajul nu este cel care transmite informatia, ci contextul fizic sau psihologic al interactiunii. În partea opusa, în culturile directe, informatia este decodificata în cadrul mesajului verbal.

Mesajele nu sunt ele însele bogate sau sarace ci doar bogate sau sarace în context cultural. Se apreciaza ca ambiguitatea din diferitele modele de comunicare este legata de contextul cultural, pe de o parte, si de individualism si colectivism pe de alta parte.

Continutul comunicarii va fi cu atât mai susceptibil de interpretare si variabil, cu cât:

- mesajul este mai ambiguu;

- contextul este mai bogat;

- managementul este mai dominat de colectivism.

În celalalt sens stabilitatea si constanta comunicarii apar atunci când:

- mesajul este clar si precis formulat;

- contextul cultural este sarac;

- managementul este orientat spre individualism.

Pentru a comunica folosim limbaje, semne si simboluri care sunt determinate de catre fiecare cultura. Acelasi cuvânt poate avea mai multe întelesuri sau semnificatii.

Contextul comunicarii este totdeauna esential pentru întelegerea continutului oricarui mesaj. În general se poate considera ca pentru a realiza o comunicare eficace, de fapt o comunicare cu întelegere corecta a sensului mesajului, conditia de baza este

identificarea clara a ansamblului circumstantelor în care se realizeaza actul comunicarii de catre fiecare dintre participanti. Sensul transmis printr-un mesaj este mediat oricând prin context.

Contextul nu este aici avut în vedere doar prin circumstantele imediate, ci prin ansamblul acestora, format într-un timp relativ îndelungat, în care indivizii apartinând unei culturi sunt obisnuiti sa transforme într-o maniera specifica continutul comunicarii într-un mesaj anume construit.

Fiecare cultura are caracteristica o anumita complexitate contextuala din care deriva claritatea sau ambiguitatea mesajelor si deci a comunicarii. De altfel, aceasta dimensiune caracteristica a culturii a fost numita deseori nivel de ambiguitate. Prin ea se pozitioneaza semnificatia în context a unui mesaj, de fapt a unei întregi culturi, faptul ca un mesaj dintr-o cultura poate fi direct identificat în continut, fiind lipsit de ambiguitate sau ca un alt mesaj dintr-o alta cultura este subtil, bogat în semnificatii si deci ambiguu.

Printre tarile cu bogate culturi strÎvechi se pot numÎra Egiptul si China.

Egiptul Antic a fost unul dintre cele mai vechi leagane de civilizatie umane. S-a dovedit a fi totodata leaganul de arta cu cea mai lunga durata din antichitate. Istoria artei egiptului antic are o continuitate usor de urmarit, în cele 3 milenii de la sfîrsitul mileniului al IV-lea î.e.n., cînd Egiptul este constituit ca stat, pîna în sec. al VI-lea î.e.n. cînd la 525 î.e.n. invazia persilor pune capat dinastiei saite si, totodata, culturii egiptului antic.

Cât despre China, pe valea fluviului Huang-Go, acum aproximativ 4000 de ani se nastea o civilizatie infloritoare, mistica, ce avea sa impresioneze peste veacuri cultura europeana. Izolata in mod natural de restul Orientului: in vest, lanturi de munti dintre cei mai inalti din lume au legat-o si totodata au separat-o de vasta zona a Tibetului, in nord, gigantica constructie, Marele Zid Chinezesc, Marea Galbena in est, si Marea Chinei in sud, adapostita de un cadru geografic vast (de la "munti abrupti, desert sau stepa, la imense campii fertile, jungla sau zone mlastinoase) dificultatile de acces in spatiul Chinei, i-au permis tarii sa dezvolte o civilizatie in cadrul careia influentele straine si popoarele navalitoare au fost repede asimilate.