Cultura Organizațională

INTRODUCERE

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, cultura reprezintă totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori.

În ceea ce priveşte organizaţiile, au fost identificate in timp patru fenomene culturale :

i. Influenţa culturii naţionale şi a culturi locale realizate prin intermediul membrilor organizaţiei → cultura adusă de membrii organizaţiei;

ii. Influenţa comunităţii profesionale – prin statut social, relaţii, mod de gândire, etc. →cultura comunităţilor profesionale;

iii. Cultura grupului de organizare – preocupări, norme, categorii socio-profesionale, mod de gândire; care adesea determină apariţia subculturilor →culturile de grup din organizaţie;

iv. Cultura organizaţiei, caracterizată prin ansamblul de comportamente şi elemente ce dau o coerenţă internă precum şi anumite practici ce nu sunt întâmplătoare →cultura organizaţiei.

Cultura adusă de membrii organizaţiei

Fiecare membru al unei organizaţii, o dată cu venirea sa în companie, aduce cultura mediului in care există, în afara firmei, cultura mediului în care s-a născut şi a crescut, cadrul în care s-a format ca individ şi a ajuns la maturitate. Această cultură însă nu este imediat preluată de noul mediu. Angajatul îşi condiţionează atitudinea în funcţie de structurile şi politicile noii organizaţii.

Dacă însă membrii organizaţiei au în comun un număr de obiceiuri specifice, care va duce la acceptarea spontană a unor comportamente neimpuse sau neîncurajate de organizaţie, vom vedea cum şi în ce fel cultura organizaţiei va fi influenţată de aceste comportamente.

Un aspect ce trebuie menţionat este acela al culturii naţionale care influenţează firmele de pe o piaţă naţională, atât firmele locale, cât şi cele naţionale şi multinaţionale. Problema la care trebuie sa răspundă firmele internaţionale şi multinaţionale este aceea daca îşi vor însuşi sau nu cultura naţională proprie ţării/ regiunii în care îşi desfăşoară activitatea.

Cultura comunităţilor profesionale

Profesia unui om spune multe despre persoana în cauză. Este normal ca diferite profesii să aibă propriile lor culturi. Pe parcursul exersării unei profesii acumulăm cunoştinţe, statut social, înnodăm relaţii cu cei din jur, devenim membrii ai unui grup, comunităţi, ne însuşim diferite moduri de gândire şi comportament în mediul în care ne aflăm. Această cultură a comunităţilor profesionale este promovată de organizaţiile sindicale şi/sau profesionale.

Culturile de grup din organizaţie

O organizaţie este un ansamblu de grupuri în interiorul cărora indivizii sunt confruntaţi cu condiţii comune la care reacţiile sunt de obicei colective. De obicei aceste grupuri nu sunt identice, ci sunt caracterizate de lucruri distincte. Facem astfel distincţia între categoriile socio-profesionale, care dezvoltă raporturi bazate pe implicare afectivă puternică, camaraderie şi solidaritate, în raporturile cu conducătorii şi cu alte categorii socio-profesionale; şi structurile organizaţiei dată de împărţirea pe compartimente distincte cu o misiune specifică; caracteristicile compartimentelor diferă de la un compartiment la altul şi de interacţiunile din cadrul compartimentului.

Cultura organizaţiei

Noţiunea de cultură organizaţională este apărută recent în ştiinţele organizării. Aceasta a fost preluată şi dezvoltată de management începând cu anii ‘80 a secolului anterior, însă fenomenele proprii culturii organizaţionale au fost identificate înainte. Un prim pas în definirea culturii organizaţionale a fost abordarea firmei ca un organism social, rezultat al lucrării specialistului american Theodore Szelnic in anul 1957 .