Definirea postului în instituția publică

Multe posturi sunt create sau repartizate fara a exista o baza reala.

“Post” = “sarcina”, “functie”, “pozitie”, “rol”, “indatorire”, “slujba”, “misiune” sau chiar “job”, cu toate ca, din punct de vedere al continutului, exista diferente evidente intre acestea.

John M. Ivancevich si William F Glueck: “postul este un grup de pozitii similare privind sarcinile sau indatoririle”.

Potrivit literaturii franceze, postul este definit ca fiind acea pozitie care este in acelasi timp geografica, ierarhica si functionala, si de un anumit nivel profesional, care se descrie in functie de competenta, pregatire si remunerare.

In literatura de specialitate din tara noastra, postul este definit in general prin ansamblul obiectivelor, sarcinilor, autoritatii si responsabilitatii care devin spre exercitare, in mod permanent, unei persoane din cadrul organizatiei.

Postul presupune urmatoarele componente:

obiectivele;

sarcinile;

autoritatea;

responsabilitatile.

Obiectivele postului reprezinta definirea calitativa si cantitativa a scopurilor avute in vedere la crearea sa.

Sarcina este o componenta a atributiei, cea mai mica unitate de munca fixata unui executant.

Autoritatea exprima limitele in cadrul carora titularul postului are dreptul de a actiona pentru realizarea obiectivelor individuale si exercitarea atributiilor.

Responsabilitatea este acea componenta a postului care concretizeaza latura atitudinala a atributiei si reprezinta obligatia titularului postului de a indeplini sarcinile si atributiile derivate din obiectivele individuale ale postului.

Principalele variabile ale postului, dupa M. Lesne si C. Montlibert:

Variabile ale mediului;

Variabile ale titularului postului;

Variabile ale activitatii

II . MOTIVAREA FUNCTIONARULUI PUBLIC

Problema esenţială:

Determinarea mijloacelor prin care membrii organizaţiei, fiecare cu propriile necesităţi şi cu propria personalitate, pot fi stimulaţi să contribuie pozitiv şi eficient la îndeplinirea obiectivelor stabilite.

Motivaţia este înţeleasă fie ca un ansamblu de motive, fie ca un proces al motivării sau împingere spre acţiune.

Motivaţia este influenţată de trei categorii de astfel de factori:

trebuinţele – prin latura lor de energizare, impuls, imbold;

tendinţele – relaţiile afective şi atitudinile constituite faţă de diverse aspecte ale mediului şi faţă de propria persoană;

obiecte şi împrejurări imediate sau imaginare care se dobândesc în funcţie de scopuri.