Echilibrul economic pe diferite tipuri de piață

• REZUMAT

In lucrarea de fata ne propunem sa exploram relatia care exista intre echilibrul economic, teoria antreprenorului si diferitele tipuri de piata, mentionand, de la inceput, ca discutarea relatiei respective are sens doar daca acceptam cadrul general in care se incadreaza functia antreprenoriala in descrierea generala a fenomenelor economice. Aceasta functie nu inseamna altceva decat recunoasterea alegerii uname in conditii de incertitudine. Prezenta incertitudinii il obliga pe individ sa anticipeze configuratia viitoare relevanta a pietei si, eventual, sa actioneze, alegand o alternativa cu privire la utilizarea viitoare a resurselor sale.

Domeniul stiintific in care se incadreaza aceasta lucrare este cel economic, avand ca rezultat insusirea un or cunostinte explicate pe intelesul tuturor, chiar si pentru cei ce nu au la baza studierea stiintelor economice.

• INTRODUCERE

In primul capitol vom defini echilibrul economic ca si concept si vom analiza premisele acestuia.

In al doilea capitol vom strabate cateva dintre controversele teoretice privind echilibrul economic si activitatea antreprenoriala.

In al treilea capitol vom prezenta conceptul de piata, tipurile si functiile ei, precum si cererea si oferta ca si categorii definitorii in relatia cu echilibrul economic.

Capitolul 1 Echilibrul economic – concept si premize

Asupra obiectelor, fenomenelor si proceselor din natura si societate actioneaza in permanenta factori (forte) contradictorii, care tind sa mentina starea de repaus sau de miscare a acestora denumita echilibru "aequilibrium".

Stiinta economica a imprumutat termenul de echilibru din fizica, chimie, psihologie. In fizica, echilibrul desemneaza starea de repaus sau de miscare a unui corp sau a unui sistem solicitat de mai multe forte (procese) opuse, care se desfasoara cu aceeasi viteza, mentinand nemodificate starea in care se afla corpul sau sistemul respectiv. In chimie, echilibrul este prezentat de legatura dintre doua reactii reversibile ce decurg simultan din directii opuse si se desfasoara cu aceeasi viteza. Cercetand senzatia de echilibru a anului, psihologia o defineste ca reflectand pozitia si miscarile corpului in spatiu, prin devierile de la pozitia verticala.

Moment esential al stabilitatii sistemelor dinamice din lumea nevie si vie, echilibrul desemneaza:

- egalitatea a doua marimi opuse, a doua forte contradictorii care se anuleaza reciproc;

- deplasarile foarte mici ale corpurilor (sistemelor) dupa care acestea revin la pozitiile initiale;

- deplasari ale corpurilor (sistemelor) fata de pozitia initiala care nici nu revin la pozitia initiala, dar nici nu se departeaza prea mult de aceasta;

- deplasari mai mari ale corpurilor (sistemelor) care nu le readuc la pozitia initiala, continuand sa se miste neuniform.

Sistemul economic este mult mai complicat decat oricare corp sau sistem natural si, in consecinta, notiunea de echilibru este aplicabila acestui sistem, dar nu in mod mecanicist. Echilibrul economic afirma doar faptul ca unele caracteristici (proprietati) ale sistemului economic pot sa fie asemanatoare cu cele ale sistemelor din orice domeniu al realitatii. Notiunea de echilibru a fost incetinita de multa vreme in stiinta economica; ea are valente numeroase cum ar fi: echilibrul (optimul) producatorului, echilibrul consumatorului, echilibrul dintre cerere si oferta; echilibrul fiecarei piete, echilibrul conjugat al pietelor, echilibrul fluxurilor, echilibrul macroeconomic.

Elucidarea conceptului de echilibru economic implica, inainte de toate, formularea unor raspunsuri adecvate la doua intrebari: a) care sunt premisele pe care se intemeiaza existenta echilibrului economic; b) in ce consta, respectiv cum se defineste echilibrul economic.

Premizele cele mai importante care permit existenta echilibrului in economie sunt:

1. Economia de piata consta dintr-un ansamblu, o multime de fenomene si procese interdependente, care se desfasoara in acelasi timp dar cu sensuri diferite, ceea ce face ca in orice moment sa se manifeste tendinte opuse. Acestea pot sa conduca temporar spre o concordanta relativa, prin anihilarea reciproca a fortelor economice contrarii. Totodata, economia este o succesiune de fenomene si procese economice, o miscare permanenta ce implica determinari de tipul cauza - efect si functionale, intre verigile sistemului economic, intre treptele succesive ale evolutiei acestuia, care se articuleaza in timp si tind sa mentina, cel putin temporar, o anumita coeziune (stabilitate) a sistemului economic.

2. Una din premisele echilibrului economic o constituie structurile economiei nationale. Acestea sunt numeroase, in functie de criteriile utilizate, distingându-se ca tipuri mai importante: structura tehnologica, structura de proprietate, structura de ramura si sectoriala, structura teritoriala etc. Intre diversele structuri ale economiei exista o stransa interconditionare, ceea ce face ca la un moment dat intre structuri sa se manifeste un grad mai mare sau mai mic de compatibilitate reciproca, prin care se intelege masura in care o anumita structura permite infaptuirea cu eficienta a obiectivelor (functiilor) celorlalte structuri. Pe masura ce se dezvolta factorii de productie si se adanceste diviziunea muncii, asigurarea compatibilitatii dintre componentele sistemului economic devine o problema tot mai importanta. Compatibilitatile structurale cu gradul cel mai inalt de generalizare sunt intre acumulare si consum (prin care se delimiteaza volumul de resurse ce se pot aloca simultan pentru dezvoltare si pentru ridicarea nivelului de viata al populatiei) intre structura de ramura (sectoriala) si cea teritoriala ale economiei.

3. Activitatea economica reprezinta o lupta continua cu raritatea resurselor si bunurilor ceea ce presupune un ansamblu de legaturi intre factorii tehnici, stiintifici, culturali, sociali, ecologici etc. care sa asigure corespondenta dintre comportamentele si deciziile oamenilor referitoare la atragerea si utilizarea resurselor economice in vederea producerii, circulatiei, distributiei si consumului de bunuri, in acord cu nevoile si interesele lor economice. Se urmareste astfel un echilibru dinamic intre procesul de inaintare a economiei si traiectoria satisfacerii trebuintelor nelimitate ale oamenilor, prin folosirea cat mai eficienta a bunurilor si resurselor relativ rare.

4. Economia inseamna nu numai interdependenta intre factorii de productie utilizati, intre producatorii si utilizatorii de factori de productie, intre productie si consum, ci si intre domeniul economic si celelalte domenii ale societatii (juridic, politic, cultural - spiritual, moral etc.), care se manifesta ca un ansamblu de impulsuri, cu tendinte si intensitati diferite asupra componentelor in miscare ale economiei. Factorii economici si sociali predominanti asigura concordia dintre componentele economiei, adica tind sa mentina starea sistemului economic dat. în raport cu acesti factori, actioneaza factorii perturbatori; ei creeaza tendinta de modificare a starii sistemului economic, unii dintre ei modificand pozitiv corelatiile din economie, iar altii avand tendinta sa distruga coerenta sistemului economic. Anihilarea reciproca a fortelor opuse create de catre cele doua categorii de factori determina echilibrul economiei, in conditiile in care acestea se misca (se dezvolta).