Eficiența economică în comerț și supraviețuirea româniei în UE

Conceptul de eficienta economica

Eficienta economica este un concept abordat in diferite lucrari de specialitate cu deosebire dupa anul 1900, desi unele analize indirecte sunt intalnite inca din secolul al XIX-lea. Se pare ca aceasta categorie economica a fost preluata in economie din tehnica, asa cum sugereaya Mihai Draganescu.

Desi conceptul de eficienta este intalnit in praxeologie, majoritatea formelor pe care el le imbraca sunt exprimate ca o modalitate de reflectare a capacitatii actiunilor de a produce efecte economica pozitive.

In sens practic, eficienta economica a avut intodeauna dimensiuni concrete. Astfel, AdamSmith, fondatorul econoimie politice moderne, abordeaza maximizarea rezultatelor, evidentiind in acest fel numai o latura a eficientei economice; Karl Marx fondatorul teoriei valorii in munca, face o analiza detaliata a mecanismului de sporire a eficientei capitalului la nivelul microeconomic, explicand-o prin obtinerea de catre un intreprinzator a unui profit cat mai mare pe unitatea de capital avansat; W. Stenley Jevons, creditat de unii economistica fiind intemeietorul teoriei utilitatii marginale, descrie eficienta economica ca pe o problema a stiintei economice. Cu toate acestea, bazele teoriei eficientei economice au fost puse odata cu formalizarea matematica a laturilor sale. Astfel, Vilfredo Pareto si-a adus o contributie importantala definirea conceptului de eficienta economica maximain conditii de echilibruintr-o economie concurentiala perfecta, intr optimul consumului si optimul productiei . Iata de ce se impune cu necesitate integrarea conceptului de eficienta economica intr-un cadru mai larg, acela al eficientei sociale mai ales in domeniul comertului .

In analiza eficientei sociale a comertului trebuie tinut cont de faptul ca “atat la nivel macro cat si microeconomic, eficienta sociala presupune procedeee si urmeaza eficientei economice”. Generalizand, se poate afirma ca eficienta sociala vizeaza, ca obiectiv central, maximizarea satisfactiei sociale, adica a satisfacerii trebuintelor sociale prin compararea sistemului de indicatori ai calitatii vietii cu sistemul indicatorilor efortului social.

Indiferent de nivelul sau de determinare, eficienta sociala se regaseste atat la nivel microeconomic, in si prin actiunile concomitente ale producatorilor, ale distribuitorilor si consumatorilor, cat si la nivel macroeconomic, prin actiunile concetratein mod simultan ale cererii si ofertei globale.

In general, se poate afirma ca eficienta este o masura de realizare a unui scop, a unui obiectiv propus. Dar, avand in vedere ca orice fenomen si proces economic este privit sub dublu aspect, cantitativ si calitativ s-a constatat ca eficienta economica este un raport intre laturile fenomenuluieconomic supus analizei. Aceasta inseamna de fapt exprimarea eficientei economice facuta prin una dintre formele sale de masurare cantitativa : forma directa (efect/efort) si forma indirecta (efort efect).

Precizari importante referitoare la conceptul de eficienta economica sunt facute si de alti cercetatori care considera, intr-un sens mai larg, eficienta economica o “insusire a unei activitati productive sau neproductive, a resurselor si produselor consumate / utilizate, de a asigura efecte utile intr-o anumita cantitate, structura si calitate prin folosirea rationala a resurselor existente. Folosirea rationala a resurselor se poate asigura pe doua cai si anume prin:

1. alocarea de resurse materiale, umane si de capital, intr-o anumita structura optima si de anumita calitate;

2. managementul si tehnologia utilizate;

Gradul de utilizare rationala, eficienta a resurselor se poate masura, asa cum s-a mentionat mai sus, printr-o corelatie de raport direct intre efecte si cheltuieli, indicand cate efecte utile asigura o unitate de cheltuiala, fie indirectevidentiindcate cheltuieli sunt necesare pentru a obtine o unitate sau un leu efect.

In comert prin eficienta activitatii economice, in mod direct, sub aspect calculatoriu, se intelege raportul dintre efectul economic util al unei activitati de comert si efortul impus pentru realizarea acestui efect sau de pe urma acestui efort sau indirect, ca raport intre efortul economic depus si rezultatele obtinute. Efortul se masoara prin consumul de resurse economice iar rezultatele, global. Prin volumul vanzarilor sau, net, prin volumul profitului alaturi de care mai pot fi luate in considerare si alte efecte calitative ale activitatii economice.

Locul celor 2 termeni , efort/rezultate, in exprimarea eficientei are semnificatia sa. Astfel, se raporteaza efortul la rezultate in situatia in care resursele economice, prin caracterul lor limitat, sunt prioritare in deciziile de management, urmarind a se evidentia consumul acestora pe unitate de rezultat. Dimpotriva , se raporteaza rezultatele la consumul de resurse pentru situatia in care atingerea unui nivel al activitatii economice constituie obiectul deciziei, resursele disponibile urmanda fi angajate in acest scop.

Eficienta economica ete expresia cerintelor unor legi economice obiective, in primul rand, a legii economiei de timp, care dirijeaza rationalitatea si comportamentul agentilor economici.

Interdependenta dintre comert si alte ramuri ale economiei determina o interconditionare dintre eficienta comertului si eficienta acestora. Micsorarea consumului de resurse in sfera comertului determina deplasarea capitalului, disponibilizat relativ in raport cu nevoile circulatiei marfurilor, spre ramurile care produc masa fizica a bunurilor, contribuind la sporirea avutiei nationale, a produsului intern brut. Totodata prin accelerarea vitezei de circulatie a marfurilor, prin reducerea timpului de realizare a acestora, se micsoreaza durata reproductiei economice cu urmari favorabile asupra dezvoltarii economico-sociale de ansamblu.

La randul sau, eficienta comertului cat si marimea resurselor consumate, sunt conditionate de activitatea ramurilor economice cu care comertul intra in relatii. De exemplu, procesele de prelucrare comerciala a marfurilor, formele de distributie a produselor spre consumator, timpul de vanzare a marfurilor, toate acestea sunt conditionate de starea in care produsele sunt livrate de producatori, de logistica comerciala, de rapiditatea cu care sunt realizate tranzactiile comerciale.