Etica și Protecția Mediului Înconjurător

Introducere

Încă de la apariţia sa pe Terra, omul a influenţat mediul natural în sensul dorit de el, pentru a-şi asigură protecţie, hrană, căldură, deci supravieţuirea şi dezvoltarea. Dacă la început, impactul a fost neglijabil, datorită numărului redus de indivizi şi adaptării cvasianimalice la mediu, treptat, efectele s-au multiplicat. Din neolitic (7-8000 ani Î.H) se înregistrează o explozie demografică, aşadar ecosistemele naturale au început să fie înlocuite de ecosistemele artificiale sau atropice (create de om). Pământul era acoperit în proporţie de 70-75% de păduri, iar deşerturile reprezentau doar 18%. În prezent, suprafaţa acoperită de păduri este de numai 8%, pe când suprafaţa solurilor erodate circa 36%.

Bogăţiile Pământului şi efectele intervenţiei omului:

Diversitatea ecologică este dată atât de numărul speciilor, cât şi configuraţia interacţiunilor din ecosistem. Pe glob sunt cunoscute aproximativ 30 milioane de specii de insecte, 21000 specii de peşti, 9100 specii de păsări, 3000 specii de reptile şi mamifere. Se cunosc peste 20000 soiuri de vegetale comestibile. Consecinţele pierderii diversităţii biologice nu pot fi prevăzute niciodată în totalitate, din cauza complexităţii interacţiunilor.

În ultimele trei secole, pe glob, au dispărut 311 de specii de vertebrate, din care 82 prin vânătoare. Sunt pe cale de dispariţie încă 100 de specii. Suprasolicitarea faunei este provocată nu numai de vânătoare, ci şi de industrie, transport şi urbanizare.

Peştii din mări şi oceane au suferit din cauza poluării. Efectele poluării acestor ape se remarcă în: scăderea taliei, a numărului de specii.

Introducerea de noi specii în ecosisteme, pentru avantaje imediate, a dus la modificari atât în favoarea omului, dar şi în defavoarea lui. De exemplu: înmulţirea unor plante, peşti sau animale nedorite. Modificările de teren (baraje, canale, asanări, etc.) au dus la apariţia de insecte parazite, boli (malarie, orbire), entrofizarea apelor, ce a provocat dispariţia peştilor (aşa cum s-a întâmplat după construcţia barajului pe Nill, la Assuan), mutaţii de specii (prin Canalul de Suez au pătruns în Marea Mediterana peste 100 de noi specii), se inundă terenuri (oraşul vechi Orsova şi insula Ada-Kaleh au dispărut sub apele Dunării după construcţia hidrocentralei Porţile de Fier), se modifică climatul.

Clasificarea tipurilor de poluare, implicit a felurilor în care contribuim la deteriorarea Pământului:

Poluarea industrială: agricolă, din transporturi, menajeră;

Poluarea fizică: termică, fonică(sonoră), radioactivă, electromagnetică;

Poluare chimică: cu carbon şi derivaţii lui, cu compuşi de sulf, azot, compuşi de metale grele, compuşi cu fluor, materiale plastice, pesticide, materii organice fermentabile, etc.

Poluare estetică: degradarea peisajelor datorită urbanizării, sistematizării eronat concepute, industriei, etc.

Poluare cu gaze şi pulberi în suspensie: poluare cu lichide, poluare cu substanţe solide.

Capitolul I. Concepte cu privire la etică şi protecţia mediului

Din secolul al XVIII-lea, industrializarea a intervenit din ce în ce mai puternica în mediul natural, deteriorându-l prin exploatarea resurselor naturale şi prin prelucrarea lor prin diferite tehnici, prin intensificarea traficului, creşterea demografică, distrugerea unor numeroase specii de plante şi animale prin deteriorarea, schimbarea sau distrugerea ecosistemelor în care fuseseră adaptate, schimbarea compoziţiei atmosferei, apelor şi solului prin deversări de diverse produse, etc.

Anual se aruncă în atmosferă milioane de tone de agenţi poluanţi cu efecte asupra stării de sănătate a populaţiei, scăderea cantităţii şi calităţii produselor agricole, edificiilor, resurselor de apă. Fertilizanţii, pesticidele, organoclorurate poluează solul, apele de suprafaţa şi cele subterane, regăsindu-se în produsele agricole.

Este etic să poluăm mediul înconjurător- În cazul în care aceasta este, sub ce condiţii- Şi dacă nu este, în ce cadru de principii etice- Care sunt principiile etice a economiei naţionale bazate pe consum- Care sunt dimensiunile etice ale politicilor naţionale şi internaţionale în ceea ce priveşte mediul înconjurător- Pornind de la baza individuală, este imoral să se achiziţioneze produse de consum care nu sunt ecologice- Acestea sunt exemple de întrebări grave, cărora li se acordă o atenţie din ce în ce mai ridicată, cu precădere pe probleme legate de mediu în rubrica de etică a mediului.

Ecoetica

Înainte de a face precizări cu privire la etica mediului, este necesar să fie clarificaţi anumiţi termeni. Chiar dacă cuvintele precum: etică, valori, moral, sunt folosite adesea alternativ (uneori în mod corespunzător), există diferenţe practice între acestea.

“Etica în mod tradiţional se referă la cadru sistematic de gândire şi de analiză care se ocupă cu probleme de natură “ bine” sau “rău” şi de viaţă bună şi corectă”.

Un act etic este o acţiune care este în concordanţă cu un cadru etic.

Valorile se referă mai mult la o calitate considerată în mod inerent valoroasă sau de dorit.

Moral, în general, se referă la faptul că acţiunile se desfăşoară într-un mediu natural, într-un sistem personal predominat de etica sau valoare. Moralitatea este în cauză, prin urmare, mai mult modul în care o persoană acţionează, decât sistemul care asigură cadrul de acţiune.

Cum sunt conceptele de etică, valorile, moralitatea, unde sunt integrate acestea, în etica mediului sau ecologie?

Potrivit lui Timmenman, “Până în prezent, mulţi oameni au contribuit la etica mediului, ca disciplină academică”, de la un celebru articol din 1967 în revista Science de către istoricul american al ştiinţei medievale, Lynn White, Jr.

În lucrarea sa, acesta a acuzat unele aspecte ale creştinismului cu privire la promovarea unei atitudini faţă de natură, aceasta fiind privită ca un obiect de exploatare şi manipulare.

Această dezbatere a iluminat o serie de presupuneri ascunse în istoria medievală şi modernă deseori în imaginile umane şi naturale.