Funcția publică - concept și accepțiuni în diferite state

1. Tema lucrarii : Functia publica- concept shi acceptiuni in diferite state

Statul , cea mai importanta institutie a societatii , este privit ca “suma“ a trei elemente: teritoriul , populatia (natiunea) si suveranitatea, dar si ca forma organizata a puterii poporului ,adica mecanismul sau aparatul statal. Statul are nu numai putere de comanda sau în principiu de coeziune si de durata, ci este un instrument de organizare constituit dintr-un ansamblu de servicii ce actioneaza prin organele (autoritatiile) sale în vederea atingerii ,în interes public , a “ binelui comun “. deci o colectivitate umana nu poate trai decât dispunând de o administratie ce are ca obiect general satisfacerea nevoilor importante ale vietii aceste comunitati,viata implicând administrarea.

A administra reprezinta o activitate executiva pusa sub semnul comenzii sau a delegarii de atributii , iar când aceasta activitate realizeaza obiectivele slujindu-se de puterea publica prin derogarea de la regulile dreptului comun , ea dobândeste atributele administratiei publice .

Administratia publica, prin intermediul autoritatilor publice ,respecta si ocroteste viata intima,de familie si privata ,potrivit competentelor ce îi revin (Constitutia României,art.26,alin.1).

Administratia publica, în orice societate , reprezinta ‘aparatul de gestiune al problemelor publice “,este un instrument al statului indispensabil în atingerea unor deziderente ,a unor obiective majore determinate de elementele de realizare a unor valori politice stabilite prin acte juridice în scopul satisfacerii interesului general,prin actiunea puterii publice .Administratia reprezinta, de alt fel ,organizarea oricarui grup social evoluat , instrumentul de coeziune si de coordonare indispensabila,fara de care societatea se dezintegreaza.

Ideea esentiala a administratiei este aceea de organizare , “ordinea este buna organizare “ ,ceea ce releva un alt sens al notiunii acela de organizare ierarhica, în virtutea careia organul ordona sau organizeaza este superior organelor care executa.

În concluzie, notiunea de administratie si acceptiunea de administratie publica desemneaza ansamblul de organe care înfaptuiesc , conduc si executa treburile publice. Administratia cuprinde , în sens larg ,”o activitate “ce semnifica faptul de a administra, de a gestiona si “organul”care exercita o asemenea activitate.

Functia in cadrul administratiei publice, poate fi definita “ca un ansablu de atributii stabilite prin lege sau prin actele juridice emise pe baza si in executarea legii, atributii pe care le indeplineste o persoana fizica angajata intr-un organ al administratiei publice si care are abilitatea legala de a indeplini aceste atributii ale administratiei publice”.

Fiecare functie publica se caracterizeaza prin anumite trasaturi, dar tuturor functiilor publice le sunt comune urmatoarele:

- functia publica reprezinta un complex de drepturi si obligatii, care nu sunt facultative, ci obligatorii pentru persoana investita;

- de asemenea functia publica are caracter de continuitate care decurge din insasi continuitatea existentei statului; din aceasta nu trebuie sa tragem concluzia ca functia publica nu poate fi exercitata intermitent; nu trebuie confundata functia insasi cu realizarea ei;

- functia publica nu poate face obiectul unei intelegeri intre parti; ea este rezultatul unui act universal de vointa prin investirea legala ce acorda persoanei care exercita functia;

- functia publica este accesibila tuturor cetatenilor, in conditiile legii;

Asupra functiei publice exista mai multe tipuri de conceptii pe care le au in general, functionarii:

- functia publica este vazuta ca:

- o meserie de contact cu publicul (functiile de ghiseu, functiile prin care se realizeaza anumite prestatii in favoarea cetatenilor, functile prin care se exercita controlul de vama, de bilete de tren etc.);

- o meserie tehnica, dificila si adesea periculoasa, functionarul nefiind intr-un raport direct cu publicul (dispeceratul unui nod de cale ferata ce dirijeaza circulatia trenurilor);

- mijloc de exprimare a autoritatii, functie ce le da functionarilor anumite satisfactii;

- functia publica este privita prin natura sa ca o functie sociala; aceasta implica de la inceput ca acela care o exercita sa aiba o veritabila vocatie de a se preocupa de cauza publica.

Functionarul pubic este, deci, persoana fizica investita cu o functie publica cu caracter de permanenta in serviciile autoritatii centrale sau locale, ori in institutiile publice care apartin acestora. Ocuparea functiei de catre functionar, in mod legal se face prin simpla investire sau prin investirea urmata de incheierea unui contract de munca, sau prin simpla incheiere a unui contract de munca.

Functionarii publici din statele U.E. se constituie într-un corp bine definit în categoria personalului bugetar, temeiul legal al încadrarii acestora regasindu-se în lege si facându-se o delimitare de personalul contractual care se supune legislatiei muncii. Numirea în functia publica se face în temeiul legii, prin vointa autoritatilor publice, a reprezentantului statului care are atributii în acest sens. De asemenea, exista anumite conditii speciale stipulate de lege pentru eliberarea sau destituirea din functie a functionarilor publici, iar activitatea acestora este foarte bine reglementata, având un rol constitutional si strategic. Stabilitatea pe functia publica este o cerinta pe care toate institutiile publice o respecta. Si în statele Uniunii Europene functionarii publici au obligativitatea de a nu avea apartenenta politica si de a manifesta profesionalism în exercitarea functiilor publice.

În perimetrul European predomina trei modele administrative, caracterizate printr-o extrema diversitate în ceea ce priveste structurile lor ierarhice, precum si în maniera lor de organizare si operare: modelul englez, modelul francez si modelul german.