Funcțiunea de cercetare-dezvoltare și managementul activității creativ-inovative - Genentech

Caracteristica esenţială a organizaţiilor moderne o reprezintă amploarea fără precedent a proceselor consacrate creării şi implementării noului în tehnică, economie şi management. Principala cauză a acestei adevărate mutaţii o constituie progresul ştiinţifico-tehnic contemporan. În fapt, amploarea şi rolul crescând pe care îl au activităţile de cercetare-dezvoltare în organizaţiile moderne reprezintă principala reflectare la nivel microeconomic a transformării ştiinţei într-un vector al dezvoltării economice. În acest context, ansamblul problemelor privitoare la activităţile de cercetare-dezvoltare dobândesc noi dimensiuni şi implicaţii, atât teoretice, cât

şi practice. Fireşte, în abordarea lor punctul de plecare îl constituie însăşi definirea funcţiunii de cercetare-dezvoltare. Potrivit concepţiei noastre, funcţiunea reprezintă ansamblul activităţilor orientate spre realizarea unor obiective derivate, rezultate din obiectivele generale ale întreprinderii, iar prin funcţiunea de cercetare-dezvoltare se desemnează ansamblul activităţilor desfăşurate în organizaţie prin care se concepe şi se implementează progresul ştiinţifico-tehnic De reţinut că progresul ştiinţifico-tehnic este abordat în sens larg, considerându-se că se referă la toate tipurile de procese din organizaţie. Ca urmare, în cadrul funcţiunii de cercetare-dezvoltare deosebim trei activităţi principale: previzionare, concepţie tehnică şi organizare. Activitatea de previzionare constă în elaborarea proiectelor, strategiilor şi politicilor firmei, concretizate în prognoze şi planuri, în defalcarea pe perioade şi principalele subdiviziuni organizatorice şi în urmărirea realizării lor. Activitatea de concepţie tehnică vizează cercetarea şi proiectarea produselor, a serviciilor, a lucrărilor noi şi a tehnologiilor de realizare a acestora. In calitatea sa de activitate principală a firmei, organizarea reuneşte ansamblul proceselor de elaborare, adaptare şi introducere de noi concepte şi tehnici cu caracter organizatoric.

Dezvoltarea societatii contemporane se poate realiza numai pe baza dezvoltarii tehnologiilor, ceea ce presupune adoptarea de catre intreprindere sau firma a unei strategii proprii, care sa urmareasca atat conducerea proceselor de productie, cat si caile de introducere a progresului tehnic in toate segmentele de activitate. Progresul tehnic, reprezentand aplicarea cuceririlor stiintei si tehnicii in practica economica este rezultatul unei ample activitati de cercetare-dezvoltare, a unui proces continuu de creativitae si inovare.

Pentru a-si asigura pozitia concurentiala dorita, intreprinzatorul trebuie sa-si directioneze eforturile, ceea ce presupune realizarea unei prognoze tehnologice cat mai corecte care sa permita luarea unor decizii dezvoltare, consolidare sau restrangere a activitatilor la un moment dat. Strategia de prefectionare a tehnologiilor este o componenta importanta a strategiei generale de dezvoltare a unei firme si reprezinta alegerea domeniilor de activitate si alocarea resurselor materiale, financiare si umane ce permit dezvoltarea si asigurarea unui avantaj concurential decisiv si durabil.

Pentru elaborarea unei strategii de dezvoltare a tehnologiilor este necesara parcurgerea mai multor etape:

- Analiza potentialului tehnologic al firmei si aprecierea gradului de performanta pe plan concurential, prin inventarierea tehnologiilor aplicate si compararea cu cele utilizate de concurenti;

- Previzionarea evolutiei tehnologiilor prin elaborarea de studii de prognoza in scopul asigurarii unei baze utile de informatii pentru luarea unor decizii corecte;

- Alegerea strategiei tehnologice, pe baza unor metode specifice de optimizare a deciziilor;

Cel care detine noile tehnologii, mai eficiente: cu consum redus de materii prime si energie si cu impact negativ mai scazut asupra mediului ambiant, poate obtine profituri mai mari, care sa-i permita finantarea cercetarii si mentinerea suprematiei/comtrolului inttr-un anumit domeniu.

Marile firme cunoscute ca lider mondial demonnstreaza acest lucru prin cucerirea pietelor, stabilirea preturilor. Performantele tehnice obtinute de organizatii nu sunt posibile fara o activitate sustinuta de inovare si de cercetare-dezvoltare. Inovarea este materializarea unei idei cu caracter original, idee rezultata in urma unui proces de creativitate, specific fiintei umane, care se bazeaza pe intelegerea legilor naturii, observarea atenta a fenomenelor si stabilirea de noi legaturi intre ele.

In domeniul industrial, inovarea s- a impus in special datorita unor cerinte de ordin economic si social. Tinand seama de aceste aspecte se pot realiza: crearea de noi produse si noi tehnologii; extinderea bazei de materii prime (folosind alte resurse se obtin aceleasi produse), asigurarea pietelor de desfacere si a pozitiei concurentiale a firmelor.

Inovarea tehnologica poate fi clasificata in doua moduri:

- Dupa obiect:

- inovarea de produs ce presupune fie schimbarea conceptiei constructive si/sau nu a tehnologiei, fie utilizarea altor materiale „neconvetionale”;

- inovarea de proces ce vizeaza modificarea proceselor de fabricatie, imbunatatirea performantelor, valorificarea experientei acumulate, sau o noua investitie;

- Dupa gradul de intensitate tehnologica:

- inovare de ameliorare ce aduce imbunatatiri permanente unuia si aceluiasi produs, prin modificarea solutiilor constructive, inlocuirea unor materii prime;

-inovatiile de adaptare realizeaza un salt calitativ important mentinand principiiile de baza ale produsului;

-inovatiile de ruptura sunt cele care schimba total sistemul, pornind de la alte principii, ceea ce permite obtinerea unor performante net superioare;

Cu toate ca tehnologiile se imbunatatesc continuu, exista intotdeauna un prag care nu poate fi depasit.

Factorii care contribuie cel mai mult la succesul unui proiect cu caracter novatar, intr-o firma, sunt:

- existenta unui sector de cercetare care sa se implice in realizarea si transpunerea industriala a proiectului si a unui colectiv de cercetare calificat;

- existenta unor studii de prognoza asupra evolutiei pietelor, a cererii si ofertei de produse si servicii din ce in ce mai bune calitativ si la preturi din ce in ce mai mici;

Principalii factori care pot frana introducerea noului sunt determinati de:

- dificultati ce apar la tecerea de la faza de laborator la faza industriala, in care primeaza considerentele economice;

- inertia pietei in a accepta noul;

- lipsa unui sistem eficient de circulatie a informatiei in intreprindere si cu exteriorul;

Ciclul de viata al produsului are o puternica influenta asupra dimensiunii si ritmului innoirii. La firmele care ofera produse cu ciclu lung de viata predomina innoirea de proces, in timp ce pentru firmele specializate in produse cu ciclu de viata scurt, cum e si industria farmaceutica, predomina innoirea de produs.