Cuprins
- Capitolul 1. Caracteristici ale managementului firmelor din Germania.3
- Capitolul 2. Caracteristici ale managementului firmelor din Japonia.8
- Capitolul 3. Managementul companiei Volkswagen - management de tip german.13
- Capitolul 4. Managementul companiei Toyota - management de tip japonez.15
- Capitolul 5. Managementul german vs. managementul japonez.17
- Concluzii.18
- Bibliografie.19
Extras din proiect
Capitolul 1. Caracteristici ale managementului firmelor din Germania
Germania este statul cu cea mai numeroasă populaţie din Europa din care 57% este forţa de muncă activă, prin forţa sa economică este pe locul trei în lume după SUA şi Japonia, fiind urmată de Franţa. Sub raport tehnic-tehnologic, social, economic, modelul german de management este unul dintre cele mai eficiente din lume.
Specific Germaniei este tipul de manager participativ care se caracterizează printr-o temeinică pregătire profesională atât în domeniul de activitate al colectivului condus, cât şi în domeniul managementului, ceea ce-i permite abordarea complexă a tuturor problemelor în comun cu colaboratorii şi subordonaţii săi. Având cunoştinţe solide din ştiinţa managementului şi din domeniul profesional, pe baza autorităţii profesionale, îşi poate impune punctul de vedere.
În planul relaţiilor interumane, asigură un climat fără tensiuni, favorabil desfăşurării activităţii prin evaluarea corectă a contribuţiei fiecărui subordonat. Dispun de posibilităţi mari de autocunoştere pe baza căreia desfăşoară o activitate continuă de autoperfecţionare.
Acest tip de manager se străduieşte să-şi realizeze cât mai bine atribuţiile sale, practică metoda delegării ori de câte ori este nevoie pentru realizarea unor acţiuni de anvergură, se preocupă de remarcarea persoanei sale, îşi asumă responsabilităţile ce i se cuvin în cazul unui eşec.
Managerii germani
- sunt percepuţi ca buni profesionişti - „specialişti” – specializarea dominantă fiind tehnica (ingineri);
- se evidenţiază prin acţiuni şi tactici care vizează planificare şi control, analize mai ales cantitative, focalizare pe marketing şi strategii de afaceri;
- au o preocupare paternalistă pentru bunăstare şi asigurarea pentru salariaţi a unor condiţii de muncă ergonomice, favorabile performanţei competitive;
- au un statut social recunoscut, fiind mândri de poziţia pe care o deţin şi de munca pe care o prestează;
- practică un stil interactiv şi formalizat, relaţiile informale ies rar în evidenţă, dar nu este excesiv birocratic şi nici autoritar (leadership autoritar); relaţiile cu subalternii se bazează pe încredere reciprocă si loialitate faţă de firmă;
- nu sunt foarte sociabili şi comunicativi, informarea bazându-se pe reciprocitate, dar stimulează procesul decisional.
Managerii de vârf
- acordă o atenţie deosebită motivaţiilor intrinseci, adică celor de natură morală;
- utilizează o gamă largă de motivaţii, baza acordării acestora reprezentând-o nivelul de calificare, experienţa şi performanţele angajaţilor;
- se practică pe scară largă acordarea de bonusuri ridicate.
Caracteristic managerilor germani este stilul participativ - consultativ, se referă la managerii care au tendinţa de a discuta cu subordonaţii problemele survenite în desfăşurarea proceselor economice în unitate. În urma consultărilor avute, se formulează căile şi mijloacele de acţiune, asigurând posibilitatea participării active a subordonaţilor în procesul de management, se reduce mult rezistenţa neexprimată a executanţilor.
În ceea ce priveşte motivarea angajaţilor, limba germană nu este foarte flexibilă, este dificil pentu vorbitorii de limbă germană să schimbe sensul unei fraze, în mijlocul acesteia, prin simplul joc de cuvinte, de asemenea, dispunerea verbelor la sfârsitul propoziţiei îl obligă pe interlocutor să asculte cu atenţie astfel încât să înţeleagă adevăratul sens al celor spuse. Lungimea şi complexitatea frazelor germane reflectă tendinţa germanilor de a nu avea încredere în declaraţiile simple, germanii sunt foarte buni ascultători.
Sistemul de salarizare
Pentru angajaţii firmelor germane, salariul este considerat stimulentul material de bază. Nivelul de salarizare diferă de la o regiune la alta , respectiv de la o întreprindere la alta.
Se poate observa că în anul 1991 costul muncii (tariful mediu orar al lucrătorului industrial) în economia socială de piaţă germană a fost cel mai bun din lume. Venitul mediu lunar net în 1980 era de 2407 DEM (1230.68 EUR), în 1989, ajungând (după deducerea impozitelor şi taxelor de asigurare) la suma de 3192 DEM (1632.04 EUR), iar în 1998, la aproximativ 4642 DEM (2373.42 EUR).
Managementul german utilizează numeroase forme de stimulare a creşterii veniturilor bazate pe merite şi performanţe, atribuite atât pentru manageri, cât şi pentru restul angajaţilor. Printre formele specifice de stimulare utilizate în cadrul firmelor germane, menţionăm: participarea la împărţirea profitului (în cazul managerilor acţionari), încurajarea salariaţilor pentru a deveni acţionari, acordarea unor premii de merit şi performanţă, acordarea de „bonusuri”. Cei mai bine plătiţi angajaţi sunt cei implicaţi în activităţi creativ innovative, apoi cei din marketing-vânzări, iar producţia pe locul trei.
Bibliografie
1) https://www.academia.edu/7301063/TIPUL_DE_MANAGER_GERMAN
2) http://documents.tips/documents/management-japonez.html
3) https://ro.scribd.com/document/141454382/Proiect-Management-Comparat
4) https://ro.scribd.com/doc/45861916/MANAGEMENTUL-JAPONEZ
Preview document
Conținut arhivă zip
- Germania vs Japonia.doc