Guvernare administrativă în România

Conceptual, guvernarea se defineşte ca o modalitate prin care societatea este condusă, prin intermediul unui set de legi, precum şi procesul prin care acele legi sunt aplicate şi modificate. Ea constă în “a fixa marile direcţii pe care le va urma o ţară în politica economică, culturală, socială” .

Se poate afirma că nu există un model general valabil care să conducă la consolidarea guvernării, iar modelele consacrate deja trebuie adaptate condiţiilor locale şi contextului istoric naţional. De aceea, guvernarea este un proces îndelungat de dezvoltare democratică şi existenţă a unor instituţii fundamentale, a cărui reuşită este garantată prin răspândirea culturii democraţiei, a valorilor şi principiilor care guvernează comportamenul individual şi de grup.

În general, guvernarea cuprinde tradiţii, instituţii şi procese care determină modul, în care este exercitată puterea, în care cetăţenilor le este dat dreptul la opinie, în care sunt luate deciziile privind problemele de interes public.

Potrivit altor opinii, guvernarea a fost considerată drept “un management al societăţii prin oameni” (Albrow, 2001) sau “exercitarea autorităţii sau cotrolului de a conduce afacerile şi resursele unei ţări”(Schneider, 1999).

O guvernare implică modalităţile prin care cetăţenii şi grupurile dintr-o societate îşi exprimă interesele, reconciliază diferendele şi îşi exercită drepturile şi obligaţiile legale. Ea înglobează idei ca acelea ale unei mai mari participări a societăţii civile în procesul decizional, instituirea supremaţiei legii, anticorupţia, transparenţa, responsabilitatea politică, drepturile omului, şi reducerea sărăciei.

Bună

Elemente definitorii:

- este o componentă a guvernării în care resursele şi problemele publice sunt conduse eficace, eficient şi răspund nevoilor importante ale societăţii;

- este asociată cu democraţia, drepturile civile, respectarea legii şi cu serviciile publice eficiente;

- presupune realizarea unei politici deschise şi fundamentate; o birocraţie impregnată cu etos profesional. Guvernul trebuie să-şi stabilească acţiuni clare, eficiente, pe baza unor obiective bine stabilite şi de calitate şi să aibă capacitatea şi flexibilitatea de a răspunde rapid necesităţilor sociale;

- înseamnă instituţii apolitice, transparente şi responsabile faţă de cetăţeni, o societate civilă care încurajează pluralismul şi participarea, o justiţie eficace, soluţionarea paşnică a conflictelor, catalizarea porceselor democratice, un orizont al dezvoltării pe termen lung;

-prezintă importanţă pentru calitatea vieţii în toate ţările.

Caracteristici esenţiale:

1 Participarea pe baza libertăţii de asociere şi exprimare, a tuturor indivizilor la luarea deciziei, fie în direct, fie prin instituţii intermediare. O mai mare participare a cetăţenilor permite o mai mare transparenţă în procesul de luare a deciziilor şi conferă siguranţa că luarea acestor decizii este adaptată nevoilor celor pe care îi afectează.

2. Prioritatea justiţiei este fundamentală pentru stabilitatea şi buna funcţionare a unei societăţi. Ea este sugerată prin existenţa legii şi a altor sisteme juridice şi garantată chiar prin textele de lege; poate fi înţeleasă totodată ca un ansamblu de practici care permit legii să aibă rolul de mediere între diferiţi actori ai societăţii şi ca o normă de referinţă invocată de membrii unei societăţi pentru a demonstra asentimentul lor faţă de acest principiu.

3. Transparenţa - construită pe circulaţia liberă a informaţiei. O suficientă informaţie poate asigura înţelegerea şi monitorizarea proceselor, instituţiilor.

4. Orientarea generală - guvernarea bună mediază interesele diferite pentru a atinge un consens larg cu privire la politici şi proceduri, la ceea ce este important pentru grup.

5. Echitatea - presupune că toţi oamenii au oportunităţi pentru a-şi îmbunătăţi sau menţine bunăstarea.

6. Eficacitate şi eficienţă - satisfacerea nevoilor pe baza rezultatelor proceselor şi instituţiilor trebuie să se facă prin cea mai bună utilizare a resurselor.

7. Responsabilitate - persoanele de decizie ale guvernului, sectorul privat şi oganizaţiile societăţii civile sunt răspunzătoare faţă de public, precum şi faţă de stakeholderii instituţionali. Responsabilitatea politică se află în strânsă legătură cu transparenţa. Dacă transparenţa se concentrează asupra practicilor administraţiei publice, responsabilitatea politică subliniază necesitatea judecării acestor practici, precum şi eficacitatea lor.

8. Viziune strategică - conducătorii şi publicul au o perspectivă largă şi pe termen lung asupra bunei guvernări şi dezvoltării umane, a complexităţilor istorice, culturale şi sociale, în care perspectiva este susţinută.

9. Accesul la informaţie Asigurarea unui acces mai larg la informaţie, prin promulgarea de legi privind libertatea de informaţie permite o mai mare participare a cetăţenilor la guvernare, ceea ce face posibil controlul maxim al informaţiei şi permite tuturor persoanelor la care se raportează să participe în mod echitabil la dezbateri pe probleme care îi interesează.