Leadershipul și gândirea laterală

1. Definirea conceptului de Leadership

Leadershipul – unul dintre elementele cele mai frecvent examinate si actuale ale managementului – comporta o mare varietate de abordari.

- Leadershipul poate fi definit ca abilitatea unei persoane de a exercita un tip de influenta prin intermediul comunicarii asupra altor persoane, orientandu-le spre indeplinirea anumitor obiective. Exercitarea influentei asupra altor persoane reprezinta esenta leadershipului.

- Leadershipul formal, care se refera la managerii dintr-o organizatie, reprezinta dreptul formal sau legitim al acestora de a influenta alte persoane in virtutea pozitiei lor ierarhice in cadrul organizatiei.

- Leadershipul informal nu reprezinta un drept oficial de a-i influenta pe altii, ci rezida in calitatile intrinseci ale unei persoane de a exercita o influenta in cadrul unui grup informal.

- Leadershipul reprezintă influenţa pe care anumite persoane o exercită asupra altora în vederea atingerii obiectivelor, într-un context organizaţional.

- În accepţiunea sa leadershipul este procesul prin care o persoană stabileşte un scop sau o direcţie pentru una sau mai multe persoane şi-i determină să acţioneze împreună cu competenţă şi deplină dedicare în vederea realizării lor.

La baza leadershipului se afla spiritul de echipa, ce prezinta o deosibita importanta pragmatica. In esenta, spiritul de echipa este definit ca fiind starea ce reflecta dorinta oamenilor de a gandi, simti si comporta armonizat cu ceilalti manageri ai grupului din care fac parte, in vederea realizarii unui scop comun.

Spiritul de echipa este rezultatul integrarii a patru procese:

- Construirea increderii intre persoanele implicate;

- Stabilirea unei misiuni si a unor scopuri clare la care adera persoanele;

- Derularea de procese decizionale participative;

- Motivarea puternica, individuala si de grup, pentru a contribui la realizarea telurilor comune.

Fara spirit de echipa, leadershipul nu exista. Concretizarea lui o constituie faptul ca in procesul de realizare a scopului, leaderul este urmat de celelate persoane in conditiile unei implicari competente, afective si actionale, cel care determina in fapt obtinerea rezultatelor scontate.

Prin prisma elementelor prezentate, prin leadership desemnam capacitatea unui leader, a unui cadru de conducere de a determina un grup de persoane de a conlucra cu acestea in realizarea unui obiectiv pe baza puternicei lor implicari afective si operationale.

2. Mecanismul Leadershipului organizational

Punctul de plecare în înţelegerea mecanismului leadershipului îl reprezintă axioma: nu există leaderi buni fără persoane de bună calitate care să-i urmeze. Deci, esenţa mecanismului leadershipului constă în a determina să urmeze leaderul persoanele capabile să contribuie la realizarea obiectivului avut în vedere.

Sintetizat, mecanismul leadershipului se rezumă la cinci faze:

1. pregătirea leaderului pentru a-şi exercita leadershipul din punctul de vedere al stabilirii scopurilor, modalităţilor de realizat, al încrederii în sine şi al disponibilităţii voliţionale şi afective pentru derularea ansamblului de acţiuni necesare, folosind un comportament specific;

2. manifestarea de către leader a capacităţii de a asculta şi, concomitent, de a declanşa idei şi emoţii la potenţialii participanţi la realizarea obiectivului urmărit;

3. conectarea scopurilor, ideilor şi opiniilor leaderilor cu scopurile, ideile şi opiniile celorlalţi; de remarcat că la începutul fazei nu rareori există diferenţe, sau chiar opoziţii de puncte de vedere între leader şi persoanele subordonate sau implicate;

4. determinarea persoanelor de a crede, simţi şi a se comporta la un nivel apreciabil în consonanţă cu punctele de vedere ale leaderului; la baza acestor evoluţii şi rezultate se află capacitatea leaderului de a-i “inspira” pe ceilalţi;

5. realizarea şi menţinerea dedicării persoanelor abordate pentru a obţine rezultate tangibile şi comensurabile corespunzătoare obiectivelor urmărite.