Lideri versus Manageri

1. Introducere

„Managerii ştiu ce trebuie să facă, liderii ştiu ce-i de făcut.” W. Bennis

O componentă deosebit de importantă a resurselor umane din organizaţii o reprezintă managerii. Contribuţia acestora la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei este, evident, fără a se substitui muncii celorlalte categorii de personal, adesea decisivă.

Abordarea noţiunilor de lider şi manager s-a modificat considerabil în timp, influenţând în acelaşi timp şi relaţia dintre cele două concepte. Relaţia dintre leadership şi management, implicit între lideri şi manageri, a suscitat divergenţe de opinii între specialişti şi teoreticieni din domeniul ştiinţei conducerii. Referitor la interfaţa dintre leadership şi management şi implicit dintre lider şi manager, opiniile specialiştilor sunt împărţite.Unii autori consideră că există o delimitare clară între management şi leadership, în timp ce alţii consideră că această delimitare nu este recomandată, leadership-ul fiind considerat parte componentă a managementului vizând dimensiunea sa umană, în special latura de implicare sau antrenare a unui grup de persoane de către un lider.

Trecerea la economia de piaţă este condiţionată decisiv de implimentarea în toate componentele economiei a managementului performant realizat de către managerii profesionişti. În ultimul deceniu, leadershp-ul s-a conturat ca o componentă majoră a managementului, prezentând însă o specificitate şi autonomie aparte, având o influenţă majoră, nu rareori chiar decisivă asupra performanţelor organizaţiilor. Ca urmare, prezintă o utilitate deosebită cunoaşterea şi luarea în considerare a elementelor de bază privind leadership-ul managerial, de către toţi cei care exercită sau sunt antrenaţi în procesele manageriale în societăţi comerciale, administraţia publică, ministere, etc.

2. Managerii: definiţie, caracteristici, tipuri.

Managementul, ca practică, presupune existenţa unor persoane care efectuează personal şi în mod organizat activităţi specifice procesului de management. Aceste persoane sunt cunoscute sub denumirea de manageri. Cu alte cuvinte, managerii reprezintă un grup de persoane împuternicite, special pregătite, care orientează, coordonează şi dirijează activitatea tuturor membrilor unei organizaţii spre îndeplinirea întocmai a obiectivelor prestabilite. Mai precis, managerii sunt persoane care deţin, în cadrul organizaţiilor, funcţii de conducere ce implică atribuţii de coordonare, organizare, dispoziţie, comandă şi control. Ei reprezintă factorii principali ai oricărui proces decizional, influenţând direct, prin activitatea lor, acţiunile şi comportamentul altor persoane. Managerii sunt specialiştii care fac ca procesul de management, în toate tipurile de organizaţii, să se desfăşoare firesc, corespunzător cerinţelor ştiinţei managementului. Ei sunt persoane din cadrul organizaţiei care exercită atributele conducerii în virtutea obiectivelor, competenţelor şi responabilităţilor cuprinse în funcţia pe care o ocupă.

Din definiţiile prezentate mai sus rezultă că managerii sunt specialiştii specializaţi în desfăşurarea activităţii de management. Ei trebuie să posede anumite calităţi care să le permită să desfăşoare activităţi de conducere, să influenţeze acţiunile altor oameni şi să obţină rezultate prin activităţile acestora; în acelaşi timp, managerii trebuie să posede o temeinică pregătire managerială, ştiinţifică, o reală capacitate de a conduce şi talent organizatoric.

Managerii sunt selectaţi de regulă, din rândul specialiştilor care lucrează în organizaţie. Desigur, ei pot fi recrutaţi şi din afara organizaţiei, dar tot din rândul specialiştilor necesari tipului şi profilului organizaţiei. Indiferent de locul de unde sunt selectaţi, managerii trebiue să posede anumite calităţi şi caracteristici. Acestea sunt trăsături esenţiale proprii tuturor persoanelor cu funcţii de conducere, indiferent de profesia de bază, nivelul postului, profilul organizaţiei, respectiv natura activităţii.

Caracteristicile managerilor se pot grupa în două categorii:

1. caracteristici specifice domeniului de activitate al organizaţiei (cunoştinţe profesionale, aptitudini de muncă, capacitate de concentarre, inteligenţă, energie, memorie, etc.);

2. caracteristici specifice activităţii de conducere (capacitatea de a lua hotărâri, abilitatea de a lucra cu oameni, de a-i dirija şi conduce, stabilitate emoţională, creativitate, supleţe intelectuală, receptivitate faţă de nou, spirit de disciplină, spirit de răspundere, devotament, fermitate, perseverenţă, etc.).

Desigur, la un moment dat este greu a se face o demarcaţie netă între aceste două categorii de caracteristici. Cert este faptul că managerii, prin intermediul acestor calităţi, posedă ceea ce specialiştii denumesc capacitatea de a conduce, respectiv acea influenţă interpersonală pe care o exercită asupra subordonaţilor în procesul stabilirii şi realizării obiectivelor.

Dacă privim calităţile care trebuie să se regăsească la fiecare manager în interdependenţa lor, atunci putem desprinde caracteristicile definitorii ale managerului. Acestea după opinia majorităţii specialiştilor, sunt:

• dubla profesionalizare reflectată de cunoştinţele şi calităţile ce pun în evidenţă, pe de o parte competenţa profesională, iar pe de altă parte, competenţa de a conduce;

• capacitatea de a dezvolta un sistem eficient de relaţii cu subordonaţii şi de relaţii între subalterni, prin intermediul cărora se constituie un climat de muncă deschis performanţelor;

• modelarea uniui comportament propriu care să influenţeze comportamentul subalternilor şi să-i orienteze spre obţinerea de rezultate concrete corespunzătoare obiectivelor stabilite.