Lituania

Capitolul I.Prezentare generală

Primii oameni au venit în Lituania în mileniul 10 î.Hr. la sfârşitul ultimei ere glaciare, după retragerea gheţarilor. Conform istoricului Marija Gimbutas, ei veneau din două direcţii: dinspre Peninsula Jutland şi dinspre Polonia actuală. Aşa cum indică uneltele pe care le foloseau, ei au adus două culturi diferite. Ei erau vânători nomazi şi nu au format aşezări stabile. În mileniul 8, climatul a devenit mult mai cald şi a permis dezvoltarea pădurilor. Ritmul migraţiilor s-a redus pe măsură ce oamenii au început să folosească noile resurse oferite de încălzirea climatică.

Lituania este cea mai sudică şi cea mai întinsă din cele trei state baltice. Dar această ţară diferă mult de Letonia şi Estonia, şi nu doar pentru faptul că este cea mai apropiată de Europa Centrală. Lituania a rezistat înaintării Ordinului Teutonic, iar creştinarea a început mult mai târziu aici. Şi rusificarea a avut o intensitate mult mai mică, iar de la obţinerea independenţei au existat foarte puţine tensiuni etnice. Lituania este situată în nord-estul Europei pe tărmul estic al Mării Baltice, în vestul Câmpiei Est-Europene.

În Evul Mediu Lituania a atins o acoperire maximă, de la Marea Baltică până la Marea Neagră. În 1386 monarhul Lituaniei s-a căsătorit cu prinţesa Poloniei şi astfel s-a născut imperiul Polonezo-Lituanian. În secolul XVII Lituania a fost împărţită între Austria, Rusia şi Prusia.

În secolul XIX, Lituania a fost implicată în mai multe rebeliuni anti-rusesti din Polonia. În timpul primului război mondial, ţara a fost ocupată de Germania dar după război şi-a proclamat independenţa. În timpul celui de-al doilea război mondial ţara se afla sub influenţa nazistă. Hitler a invadat Lituania în 1941, şi sub ocupaţia nazistă aproape toţi cetăţenii de religie iudaică au fost ucişi în ghetouri şi lagăre de concentrare. Armata Roşie a recucerit Lituania în 1944 şi aveau să treacă 40 de ani până când ţara să-şi redobândească libertatea.

Iniţiativele de glasnost şi perestroika ale lui Gorbaciov au permis formarea unei mişcări care să lupte pentru independenţa Lituaniei. Aceasta a fost una dintre primele ţări care a legalizat partidele anti-comuniste.

Rusia a recunoscut independenţa Lituaniei pe 6 septembrie 1991, iar pe 17 septembrie în acelaşi an a intrat în Organizaţia Naţiunilor Unite. În 2004 Lituania a devenit membru UE şi NATO.

Lituania se învecinează cu Polonia, Belarus, Letonia şi Rusia. Capitala ţării este Vilnius. Al doilea oraş ca mărime este Kaunas, numit şi "oraşul muzeelor". Limba oficială este limba lituaniană. Aceasta şi letona sunt singurele două limbi rămase din ramura baltică a limbilor indo-europene. Clima este temperat continentală.

Populaţia şi asezările:

Lituania are o populaţie de 3.610.535 loc. în 2001, din care peste 80% lituanieni, 8,4% ruşi, 7% polonezi, 1,5% belorusi, 1,0% ucrainieni ş.a. Religia( principală): catolică( luterani, romano-catolici, calvinişti), ortodoxă, protestantă; populaţia urbană este de peste 78%(1996). Densitatea medie a populaţiei este de 59,6 loc./kmp. În repartiţia populaţiei se remarcă o concentrare fie în jurul marilor oraşe Vilnius( 591000loc.), Kaunas( 429000loc.), Panevezys ( 132000 loc.), Siauliai (150000 loc.), Klaipeda( 207000loc.), Liegaya (115000 loc.), fie în lungul unor axe de comunicaţie Vilnius-Kaunas sau în regiunile din est, sud-est şi sud unde se extrag şi se prelucrează resurse de subsol sau există importante ramuri şi subramuri industriale.

Principalul oraş, Vilnius, capitala ţării este menţionat şi atestat documentar în secolul al XII-lea (în 1323 devine capitala Marelui Ducat al Lituaniei). Şi-a dezvoltat teritorial în jurul castelului Gediminas. Este un reprezentativ centru economic, nod feroviar şi rutier european, aeroport internaţional al Regiunii Baltice, cu institute de învăţământ superior( una dintre cele mai vechi universităţi europene) şi de cercetare, teatre, muzee, o arhitectură veche cu multe elemente medievale.

Alte oraşe cu o importanţă deosebită sunt: Kaunas, centru industrial, nod de comunicaţii şi port pe Neman; Klaipeda, centru cu o activitate portuar-industrială semnificativă, Siauliei.

Relief:

Trăsăturile dominante ale reliefului sunt ţinuturile joase întinse şi dealuri cu versanţi liniari- rămăşiţe ale depunerilor din era glaciară. În sud-est, creasta munţilor baltici se întinde până în cel mai înalt punct( 293 m)- Juozapines.Ţinuturile joase întinse sunt parţial ocupate de mlaştini şi de numeroase cursuri de apă; cel mai lung râu este Memel( Nemunas). În toată ţara se găsesc peste 3 000 de lacuri, dintre care unele sunt ameninţate de colmatare.

Economia

Economia Lituaniei s-a bazat mult timp pe producţia agricolă.Treptat însă, valorificând şi prelucrând resursele proprii sau importate şi-a dezvoltat o industrie prelucrătoare, respectiv constructoare de maşini, chimică, uşoară( textilă, alimentară) toate acestea bazate pe o infrastructură avansată şi o forţă de muncă înalt calificată ( în industrie 29% din populaţia activă).