Motivare prin coerciție

MOTIVAREA reprezintă totalitatea motivelor sau mobilurilor conştiente sau nu, care determină pe cineva să efectueze o anumită acţiune sau să tindă spre anumite scopuri.

MOTIVAREA se defineşte ca “ansamblul de mobiluri care susţin realizarea anumitor acţiuni, fapte, atitudini, comportamente”.

Prin afirmaţia lui GARY JOHNS, “motivaţia reprezintă măsura în care un efort persistent este dirijat pentru realizarea unui scop”, se scoate in evidenţă cele patru componente ale motivaţiei:

Cantitatea şi calitatea efortului;

Perseverenţa;

Direcţia spre care se îndreaptă efortul;

Obiectivele spre care este dirijat efortul.

Funcţia de motivare are drept scop stimularea angajaţilor în obţinerea de performanţe. Ea începe cu recunoaşterea faptului că indivizii sunt unici şi că tehnicile motivaţionale trebuie să se adapteze la nevoile fiecărui individ. Cuprinde următoarele activităţi: evaluarea performanţelor, recompensarea angajaţilor şi analiza, proiectarea şi reproiectarea posturilor.

Pornind de la "Piramida trebuinţelor" a lui Maslow şi de la schema procesului motivaţional observăm că, în fapt, motivarea reprezintă corelarea satisfacerii trebuinţelor unui individ cu realizarea obiectivelor şi sarcinilor ce-i revin. În orice organizaţie, motivarea presupune corelarea satisfacerii necesităţilor şi intereselor membrilor cu realizarea obiectivelor şi sarcinilor ce derivă din atribuţiile ce le sunt stabilite  prin funcţia pe care o ocupă .

În sensul comun “COERCIŢIA” este constrângerea, cum ar fi de exemplu “MANIPULAREA” unor indivizi de către alţii, prin intermediul “AMENINŢĂRII”.