Extras din referat

Ce este managementul?

De unde ar începe rãspunsul la aceastã întrebare?

Evident, de la o ,,radiografie" a mediului care ne înconjoarã.

Managementul ca proces

Urmãreste atingerea unor obiective (scopuri) utilizând resurse: oameni, materiale, spatii, timp. Resursele sunt considerate inputuri (intrãri) în proces, iar obiectivele outputuri (iesiri), succesul unei bune conduceri (management) fiind dat de raportul dintre iesiri si intrãri, care indicã productivitatea organizatiei.

Dacã managementul poate fi sintetizat doar în aceste câteva cuvinte, ce-ar fi de spus despre manageri?

Managerii sunt oameni care - folosindu-se de o serie de legi, principii, metode etc., în functie de abilitãtile personale - conduc procesul cãtre atingerea scopurile urmãrile.

Pe diferitele niveluri ierarhice ale unei organizatii personalul este implicat, mai mult sau mai putin, în managementul procesului.

O ilustrare a acestei idei este datã în fig. 1.1.

În stânga este prezentatã structura ierarhicã a unei organizatii, iar în dreapta este redat mixul activitãtilor manageriale si tehnice pentru fiecare nivel.

Managerul este socotit ca fiind omul noilor cerinte de dezvoltare a societãtii, el executând o profesiune cu un grad ridicat de cunostinte si practici, a cãror însusire cere un lung si complex proces de formare si perfectionare.

Managerul nu poate fi unilateral, sã cunoascã numai problemele tehnice sau economice, sã se rezume numai la aspectele teoretice sau numai la latura practicã. Trãsãtura sa de bazã trebuie sã fie capacitatea de corelare si de integrare a tuturor acestor cunostinte.

,,Filozofia managerului" nu constã în cãutarea adevãrului absolut si etern; decizia managerului, desi fundamentatã si elaboratã, este aplicabilã într-un anumit loc si la un moment dat. Managerul este presat de timp, iar elaborarea unui model excesiv de riguros si modelarea excesiv de exactã a modelului necesitã timp. În consecintã, managerul opereazã cu modele simplificate si solutii optimale.

Managementul ca disciplinã

Este un domeniu al stiintei cu principii, concepte si teorii proprii, iar scopul sãu major este ca acestea sã fie învãtate si întelese pentru a fi aplicate cu succes.

Bazele teoretice ale managementului îsi propun sã dezvãluie legile, principiile, metodele, tehnicile, procedeele si regulile actiunii eficiente. Arta conducãtorului înseamnã priceperea de a transpune aceastã teorie în practicã.

Managementul ca personal

Se pune de multe ori întrebarea, de ce o firmã are un succes atât de mare, sau de ce a dat faliment? Rãspunsul este aproape acelasi: a avut sau nu un management bun.

Termenul face referire la oamenii care, în diferite colective, sunt responsabili de coordonarea si conducerea organizatiei. Managerii sunt persoane individuale care conduc un anumit nivel ierarhic al organizatiei.

Managementul ca mijloc de a face carierã

Managementul, bine înteles si aplicat, aduce un profit substantial organizatiei; ca atare, persoanele implicate în acest proces au posibilitatea sã-si arate calitãtile si sã urce treptele ierarhice, chiar pânã în vârful piramidei.

Concluzionând, managementul poate fi privit ca ,,personalul" care dorind sã-si facã o ,,carierã" în domeniu trebuie sã studieze ,,disciplina de învãtãmânt management" pentru a o practica în ,,procesul de management". Este procesul ce presupune ca una sau mai multe persoane sã coordoneze activitatea altor persoane, pentru a obtine rezultate, care nu pot fi atinse de nici o persoanã care actioneazã singurã.

La ,,granita" dintre artã si stiintã

De fapt, ce este managementul? O artã sau o stiintã?

Fãrã a avea neapãrat valente hamletiene, aceastã îndoialã stã de multã vreme la rãscrucea importantã a definitiilor care s-au dat si se dau managementului.

Multi ani managerii au considerat cã luarea unei decizii este purã artã, un talent ce se dezvoltã pe bazã de experientã. Aceastã interpretare a apãrut deoarece erau utilizate diferite stiluri în abordarea proceselor manageriale, stiluri care invitau la creativitate, dezvoltarea intuitiei, valorificarea judecãtii si experientei, toate acestea neglijând abordarea analiticã si sistematicã.

Absolut, fãrã nici o exagerare, managementul poate fi pus lângã orice ,,artã" -, privitã într-un sens mai larg (diagnozã medicalã, chirurgie), aflându-se într-o permanentã strãdanie de a folosi si aplica cunostintele solide stiintifice în contextul decodificãrii realitãtii dupã o matrice de nevoi si dorinte, pe care el o modeleazã continuu dupã chipul si asemãnarea oamenilor.

Cele douã interpretãri ale managementului se aflã într-o perfectã complementaritate, respingând exclusivismul de orice fel. În acest caz, paradoxal, arta poate sã devinã ,,productivã" atunci când se bazeazã pe o întelegere corectã si completã a stintelor cu care se aflã în relatie directã.

Arta managerialã se manifestã printr-o ,,stiintã" deosebitã de a utiliza si valorifica compromisul creator, ce produce adevãrate miracole în cresterea eficientei si eficacitãtii. Un proiectant de avioane, de exemplu, trebuie sã facã întotdeauna un compromis între greutate si putere pe de o parte si cost pe de altã parte. Abilitatea acceptãrii acestui compromis de cãtre manager - ca factor de decizie - poate deveni o adevãratã ,,artã", în mãsura în care, compromisul ales reuseste sã reducã la maximum eventualele consecinte negative ce ar izvorî din activitatea de conceptie.

Managementul este stiintã în mãsura acumulãrilor teoretice (legi, principii, metode etc.) si artã, în mãsura aplicãrii eficiente în practicã a acestor baze teoretice. Modelele apartin teoreticului (stiintei), dar formularea ipotezelor simplificatoare, adecvarea si utilizarea modelelor, tin de practicã (arta managerului). Managementul este deci, în acelasi timp, atât stiintã cât si artã (fig. 1.2.).

Stiinta se obtine din cãrti, câteodatã într-o perioadã scurtã, dar arta se îmbogãteste exersând permanent, uneori în ani.

Teoria managementului are un caracter general pentru a fi aplicatã în diferite domenii, dar practica managementului este specificã unui anumit domeniu (management industrial, agricol, financiar etc.).