Regulamentul intern al întreprinderii

Dispozitii generale

Regulamentul intern al unităţii este un act juridic, întocmit cu consultarea

reprezentanţilor salariaţilor şi se aprobă prin ordinul angajatorului.

Regulamentul intern al unităţii nu poate cuprinde prevederi care contravin legislaţiei in vigoare, clauzelor convenţiilor colective şi ale contractului colectiv de muncă.

Prin Regulamentul intern al unităţii nu se pot stabili limitări sau restringeri ale drepturilor individuale sau colective ale salariaţilor.

Regulamentul intern al unităţii se aduce la cunoştinţa salariaţilor, sub semnătură, de către angajator şi produce efecte juridice pentru aceştia de la data încunoştinţării.

Obligaţia familiarizării salariaţilor, sub semnătură, cu conţinutul Regulamentului intern al unităţii trebuie îndeplinită de angajator în termen de 5 zile lucrătoare de la data aprobării Regulamentului.

Familiarizarea fiecărui salariat cu conţinutul Regulamentului intern al unităţii se înfăptuieşte prin studierea acestuia în mod individual şi confirmarea acestui fapt cu semnătura personală în contractul individual de muncă.

Regulamentul intern al unităţii se afişează în toate subdiviziunile structurale ale acesteia.

Orice modificare sau completare a Regulamentului intern al unităţii se efectuează cu respectarea prevederilor art. 198 din Codul muncii al RM şi a alineatelor 1-3 a prezentului punct al Regulamentului.

Reieşind din prevederile art. 43 din Constituţia RM şi ale art. 6-8 din Codul muncii al

RM, orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, în condiţii echitabile şi

satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

Munca forţată (obligatorie) este interzisă.

Prin muncă forţată (obligatorie) se înţelege orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub ameninţare sau fără consimţămîntul acesteia.

Se interzice folosirea sub orice formă a muncii forţate (obligatorii) şi anume:

a) ca mijloc de influenţă politică sau educaţională ori în calitate de pedeapsă pentru susţinerea sau exprimarea unor opinii politice ori convingeri contrare sistemului politic, social sau economic existent;

b) ca metodă de mobilizare şi utilizare a forţei de muncă în scopuri economice;

c) ca mijloc de menţinere a disciplinei de muncă;

d) ca mijloc de pedeapsă pentru participarea la grevă;

e) ca mijloc de discriminare pe criterii de apartenenţă socială, naţională, religioasă sau rasială.

La munca forţată (obligatorie) se atribuie:

a) încălcarea termenelor stabilite de plată a

salariului sau achitarea parţială a acestuia;

b) cerinţa angajatorului faţă de salariat de a-i îndeplini

obligaţiile de muncă în lipsa unor sisteme de protecţie colectivă sau individuală ori în cazul în care îndeplinirea lucrării cerute poate pune în pericol viaţa sau sănătatea salariatului.

In cadrul raporturilor juridice de muncă acţionează principiul egalităţii în drepturi a

tuturor salariaţilor. Orice discriminare, directă sau indirectă, a salariatului pe criterii de sex,

vîrstă, rasă, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, domiciliu, handicap, apartenenţă sau activitate sindicală, precum şi pe alte criterii nelegate de calităţile profesionale ale salariatului este interzisă.

Nu constituie discriminare stabilirea unor diferenţieri, excepţii, preferinţe sau drepturi ale salariaţilor, care sînt determinate de cerinţele specifice unei munci, stabilite de legislaţia în vigoare sau de grija deosebită a statului faţă de persoanele care necesită o protecţie socială şi juridică sporită.

Drepturile si obligatiile angajatorului si

salariatilor

Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:

a) să stabilească organizarea si functionarea unitătii;

b) să stabilească atributiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în conditiile legii;

c) să dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitătii lor;

d) să exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu;

e) să evalueze personalul angajat ori de cîte ori doreste sa facă anumite angajări, promovări, modificări sau introducere de posturi, restructurări;

f) să constate săvîrsirea abaterilor disciplinare si să aplice sanctiunile corespunzătoare, potrivit legii si regulamentului intern.

Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligatii:

a) să informeze salariatii asupra conditiilor de muncă si asupra elementelor care privesc desfăsurarea relatiilor de muncă;

b) să asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă si conditiile corespunzătoare de muncă;

c) să acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din prezentul regulament intern aplicabil si din contractele individuale de muncă;

d) să întocmească fise de post pentru fiecare angajat si să le prezinte acestuia pentru a le studia si a le semna în cazul în care este de acord;