Relația Recompensă - Satisfacție

INTRODUCERE

Satisfacţia în muncă a angajaţilor este o latură importantă sau ar trebui sa fie, pentrumanagerii de pretutindeni.Se estimează că un angajat satisfăcut va putea fi mai performant.

În această lucrarea am analizat relaţia recompensă-satisfacţie, dint punct de vedere teoretic, cât şi din punct de vedere practic. Am decis să analizez această relaţie deorece îmi place să descoper tot ce ţine de om, ce îl motivează, ce îl satisface din punct de vedere profesional, dar, ştiu că această temă este de interes general pentru toate organizaţiile care se respectă şi îşi respectă angajaţii. Această temă ajută la îmbunătăţirea sistemului de recompensare a companiilor.

Prin această lucrare vreau să ajung să aflu care este cel mai bun sistem de recompensare în momentul de faţă pentru angajaţii care i-am chestionat.

Satisfacţia duce la performanţa, şi performanţa la satisfacere. Aceste doua concepte sunt strâns legate intre ele.

Angajaţii înalt satisfăcuţi trăiasc mai mult, au o sănătate mentală şi fizică mai bună, învaţă mai multe sarcini legate de slujbă mai repede şi au mai puține accidente la muncă. Steers concluzionează că satisfacţia în muncă aduce o multitudine de aspecte pozitive atât din punctul de vedere al individului cât şi din cel al organizaţiei. Satisfacţia în muncă contribuie la creşterea eficienţei organizaţiei,influenţează semnificativ percepţia slujbei de către oameni.

I. STADIUL CUNOAȘTERII

Cap.1. Cadrul teoretic

1.1. Satisfacția profesională

De peste 100 de ani, se fac cercetări cu privire la satisfacţia la locul de muncă.

În 1932, Elton Mayo a desoperit, în urma studiilor făcute pe angajaţii unei companii de iluminat, că simplu act de a studia muncitorii şi de a le acorda atenţie a dus la motivaţie şi o creştere a productivităţii muncii.astfel, Mayo a dat start la o nouă era de cercetare a satisfacţiei la locul de muncă.

Sudiile privind satisfacţia au continuat să apară, aducând beneficii financiare pentru organizaţii, şi beneficii pentru personal. Atunci când angajaţii sunt satisfăcuţi, ei tind să aibă mai multă grijă asupra calităţii muncii lor, sunt mai dedicaţi organizaţiei, şi, sunt mai productivi.

Cercetătorii au definit satisfacţia ca fiind un răspuns emoţional ce descrie gradul în care oamenilor le place la locul de muncă. De altfel, satisfacţia la locul de muncă ţine de trăsăturile personale şi de caracterul fiecărei persoane.

Există numeroase concepte care încearcă să explice satisfacţia la locul de muncă, dar doar trei mari teorii sunt mai importante în literatura de specialitate.

Prima este teoria de conţinut, care sugerează că satisfacţia la locul de muncă are loc atunci când nevoile de auto-realizare şi de avansare sunt îndeplinite de locul de muncă.

A doua teorie este cea de proces, care sugerează că satisfacţia la locul de muncă e atunci când aşteptarile şi valorile pe care te axezi iţi sunt îndeplinite.

A treia teorie este cea situaţională, care explică că satisfacţia la locul de muncă este atunci când caracteristicile personale se îmbină cu cele ale organizaţiei.

Teoria de conţinut

Atunci când vorbim despre nevoile umane de auto-realizare, de avansare, sociale îl găsim pe Abraham Maslow cu ierarhia nevoilor. Maslov a demonstrat că satisfacţia depende de cele cinci niveluri de nevoi. La cel mai mic nivel se gasesc nevoile fiziologice.