Reuters

1.PREZENTARE GENERALA REUTERS:

REUTERS este o companie care ofera informatii, stiri, analize si sisteme pentru serviciile financiare, media si pietele profesionale. Firma are angajat un numar de aproximativ 16 000 persoane în 94 tari si serveste mai mult de 52.000 clienti.

Istoricul firmei:

Desi industria informatiilor financiare este considerata o industrie "high tech", începuturile ei sunt surprinzator de vechi. Omul care a fost primul vânzator de informatii financiare s-a nascut în 1816, în orasul german Kassel. Numele lui a fost Israel Beer Josaphat. Fiind de origine evreiasca, în 1844 s-a crestinizat si si-a schimbat numele în Paul Julius Reuter.

Lucrând ca si functionar la banca unchiului sau în Gottingen, Germania, l-a cunoscut pe celebrul matematician si fizician Carl Friederich Gauss, care în acele vremuri experimenta telegraful electric. Aceasta era una dintre primele aplicatii ale electricitatii si magnetismului, devenind unul dintre principalele instrumente în raspandirea stirilor. La începutul anului 1840, Reuter a lucrat la o mica editura în Berlin. Dupa ce a publicat o serie de pamflete politice care au atras ostilitatea autoritatilor, s-a mutat la Paris în 1848. Aici a început sa traduca extrase din articole financiare si sa le trimita în Germania. În 1850 a înfiintat un serviciu de "porumbei postasi" cu care trimitea corespondenta între Aachen si Bruxelles, care erau punctele terminale ale liniilor telegrafice din Germania si Belgia. În acest fel clientii lui puteau obtine informatii financiare din aceste tari, obtinând un avantaj substantial asupra concurentei. În 1851, Reuter s-a mutat la Londra, unde a înfiintat un oficiu telegrafic lânga bursa. Firma lui era specializata în informatii financiare care aveau mare cautare la ziarele locale, care publicau din ce în ce mai mult asemenea informatii. Unul dintre marile lui succese s-a produs în 1859, când a transmis un discurs al lui Napoleon III care a precedat razboiul Franco-Austriac asupra Piedmontului din Italia. Firma lui Reuter s-a dezvoltat, transmitând atât stiri cotidiene, cât si stiri financiare. Dupa 1860, când s-au construit primele cabluri suboceanice, Reuter si-a extins afacerile si pe continentul American.

Astazi, firma Reuters este înregistrata în Anglia si este cea mai mare firma din industria informatiilor financiare. Firma Reuters colecteaza informatii din toata lumea de la burse, din ziare. În fiecare tara are corespondenti care culeg aceste informatii, le traduc si le introduc într-un calculator care le transmite în toata lumea. Câteva tipuri de informatii financiare care se vând pe piata:

- Preturi - se vând preturi relative la actiuni de pe diferite burse. Aceste preturi sunt furnizate atât în timp real, cât si sub forma de fisiere. De ce sunt importante aceste preturi? Sa presupunem ca stocul IBM se vinde pe mai multe piete. În contextul actual, firmele de investitii au acces la informatiile de la toate aceste piete si pot decide în orice moment de unde sa cumpere aceste actiuni sau unde sa le vânda. O diferenta de cinci centi între doua piete poate aduce profituri enorme, având în vedere volumul extraordinar al tranzactiilor. Pentru o perioada s-a lucrat cu firma Barclays Global Investors din San Francisco. Volumul zilnic de tranzactii al acestei firme care investeste 400 miliarde de dolari pe an este aproximativ egal si chiar depaseste câteodata volumul tranzactiilor de la bursa din Paris. Desigur ca prelucrarea acestor preturi ridica o serie de probleme. O problema este volumul enorm al informatiei. Numai în Statele Unite este un milion de diferite actiuni. Majoritatea acestora schimba pretul tot timpul. La interval de 5-10 minute pot fi fluctuatii destul de mari ale preturilor care pot face firmele sa câstige sau sa piarda bani. O alta problema este asigurarea corectitudinii preturilor. Vânzatorii de date cumpara aceste preturi (mai exact dreptul de a le publica) de la burse si nu îsi asuma nici o responsabilitate pentru consecintele transmiterii unui pret gresit. De aceea, multe firme mari de investitii cumpara date de la mai multe firme concurente care transmit aceste informatii. Programele de validare detecteaza