Salarizarea în Regie

I. Conceptul de “salarizare” – aspecte generale :

Salariul este forma de venit cea mai des întâlnită întrucât îi revine, de departe, cea mai mare pondere în totalul veniturilor primare şi constituie venitul exclusiv sau cea mai mare parte a veniturilor pentru mai mult de 80% din populaţia activă a ţărilor dezvoltate; ponderea populaţiei salariate este ridicată şi în celelalte ţări. De aceea, mărimea, dinamica, şi schimbările care ar putea interveni cu privire la salariu generează probleme sociale de amploare şi dobândesc foarte repede sau chiar de la început semnificaţii politice majore.

Remunerarea , în domeniul salarizării, este necesară, în primul rând pentru a motiva atingerea obiectivelor de către salariaţi, iar în al doilea rând, pentru a accentua cointeresarea salariaţilor nu numai pentru realizarea performanţelor individuale, ci mai ales pentru asigurarea unui aport sporit la performanţa de ansamblu a întreprinderii.

Pe plan juridic, „sistemul de salarizare este ansamblul normelor prin care sunt stabilite principiile, obiectivele, elementele şi formele salarizării muncii reglementând totodată şi mijloacele, metodele şi instrumentele de înfaptuire ale acestora prin determinarea condiţiilor de stabilire şi de acordare a salariilor (salariul de bază, adaosurile şi sporurile la acest salariu),conform definiţiei date de Sanda Ghimpu, Gheorghe Mohanu, Ion Traian Ştefănescu şi Şerban Beligrădeanu în “Dreptul muncii” vol.III, Ed. Şansa, Bucureşti.

Pe plan social, salariul reprezintă o sursă, un mijloc esenţial de existenţă.

Pentru angajat, salariul reprezintă venitul – mijlocul principal de existenţă a sa şi a familiei sale, de aceea el va încerca nu doar să maximizeze salariul pentru a obţine un minim de subzistenţă, ci şi de a obţine o remunerare cât mai mare, motiv pentru care, politicile salariale nu trebuie să neglijeze nevoile fundamentale ale oamenilor. Drept urmare, salariul este un mijloc de a satisface nu numai nevoile fizice şi biologice ale angajaţilor, ci şi un mijloc de a satisface şi nevoile sociale şi personale ale acestora. Aşa se explică faptul că entităţile, prin motivarea performanţelor angajaţilor în mod progresiv, îşi ating în primul rând scopul, câştigând serviciile angajaţilor, tot mai satisfăcătoare pentru aceasta. Este de dorit ca întreprinderile să diminueze costurile de producţie pentru a pune accent pe motivarea angajaţilor, astfel ca atitudinea managerilor faţă de angajaţi şi reacţia acestora la atitudinea adoptată faţă de ei să capete o importanţă cât mai mare.

Administrarea salarizării, în cadrul unei entitaţi economice este considerată o funcţie importantă întrucât dezvoltarea unei politici salariale este o activitate complexă care impune luarea în considerare a tuturor laturilor importante ale salariului, a sarcinilor şi funcţiilor de bază ale acestuia, a corelaţiilor cu diferitele variabile economice şi sociale, precum şi a implicaţiilor acestora asupra intereselor diferite ale părţilor implicate în acest proces.

II. Diferenţieri conceptuale :

În funcţie de modurile în care se prezintă, salariile pot lua mai multe forme. Astfel, în sens riguros, prin forme de salarizare întelegem acele mijloace şi procedee prin care se comensurează munca prestată în cadrul contractului individual de muncă, se exprimă cantitativ rezultatele ei şi, în raport cu acestea, se stabilesc drepturile salariale cuvenite persoanelor respective.

Principalele forme de salarizare aplicate actualmente în majoritatea statelor lumii sunt următoarele:

- salarizarea în regie sau dupa timpul lucrat,

- salarizarea dupa rezultatele muncii şi

- salarizarea prin cote procentuale.

SALARIZAREA PRIN COTE PROCENTUALE sau pe bază de tarife este un sistem particular, bazat pe rezultate, folosit foarte mult în domeniul comercial (de exemplu pentru agenţii de vânzări şi agenţii de asigurări), în care salariul se calculează prin aplicarea unui procent la valoarea vânzărilor.

În acest sistem, agenţii sunt motivaţi să vândă pentru a-şi mări caştigul, iar angajatorul beneficiază direct de rezultate. În anumite cazuri, sunt stabilite cote procentuale în raport nu numai cu producţia vandută, ci şi cu cea încasată.

Un exemplu de aplicare a salarizării prin cote procentuale:

O revistă gratuită recrutează personal pentru departamentul de vânzări, scopul postului în cauză fiind atragerea de reclamă în revistă.

Un reprezentant de vânzări are următoarele responsabilităţi: dezvoltarea, gestionarea şi fidelizarea portofoliului de clienţi, atragerea permanentă de noi clienţi, consultanţă, ofertarea şi negocierea contractelor, urmărirea situaţiei plăţilor.

Salariul acestui angajat este calculat pe baza unui comision de 0,5% din valoarea vânzărilor realizate lunar, dar neîncasate, şi de 0,6% din valoarea vânzărilor realizate şi încasate.

În acest caz se pot stabili diferite scheme de comisioane, de exemplu plătite în funcţie de volumul vânzărilor.