Structura de conducere a firmei

Argument

În societatea contemporană, importanţa marketingului este esenţială pentru supravieţuirea firmelor, având în vedere faptul că acestea îşi desfăşoară activitatea într-un mediu concurenţial.

Fundamentarea acţiunilor firmei trebuie să pornească de la următoarele premise: firma trebuie să fie orientată în permanenţă către clienţi şi către piaţă. Întreaga activitate şi întreg personalul trebuie să fie canalizate în direcţia satisfacerii cererilor clienţilor actuali şi a celor potenţiali. Dacă firma nu va ţine cont de aceste cerinţe, va avea de suferit, atât pe termen scurt, dar mai ales pe termen mediu şi lung; în interiorul firmei, strategiile, tacticile şi instrumentele concrete prin intermediul cărora realizează politica globală de marketing, trebuie să fie coordonate astfel încât sa reprezinte un tot unitar.

O premisă absolut necesară în fundamentarea acţiunilor firmei este reprezentată de buna cunoaştere a clienţilor firmei, a cerinţelor, exigenţelor şi preferinţelor acestora astfel încât răspunsurile firmei să fie pe măsura cererilor acestora.

Firma îşi desfăşoară activitatea într-un mediu complex şi dinamic. Pentru a se putea adapta cât mai bine la mediul său extern, firma trebuie să-l cunoască şi să-l cuantifice foarte exact, iar organizarea activităţii de marketing a firmei va porni de la această necesitate.

Datorită creşterii continue a importanţei acestui domeniu am ales ca temă „Structura de conducere a firmei.”

Obiectivul lucrării este analiza structurii de conducere a intreprinderii prin evidentierea componentelor si membrilor acesteia.

Lucrarea de fata este structurata în 3 capitole, în primul capitol, „ Locul structurii de conducere in cadrul structurii organizatorice.”, am definit si prezentat cateva aspecte legate de structurile organizatorice ale intreprinderii, precum elementele care fac parte din aceste structuri dar si diferite tipuri de structuri.

În al doilea capitol, denumit „Managerii”, am analizat notiunea de manager in cadrul inreprinderii prin definirea acestora dar si prezentarea unora dintre calitatile necesare acestui post. Tot in acest al doilea capitol am prezentat si diferite tipuri si stiluri manageriale care sunt folosite in intreprinderi din tarile dezvoltate sau in curs de dezvoltare. Nu in ultimul rand acest capitol l-am incheiat prezentand componenta de leadership in cadrul managementului modern.

Capitolul 3, „ Studiu de caz -Svidentierea structurii de conducere a firmei”, cuprinde informatii legate de firma “La fantana”. In inceput am vorbit depre firma “La Fantana” prezentand date despre momentul de inceput al firmei dar si anumite date despre domeniul de activitate in care firma este prezenta. In continuarea capitolului am prezentat unele dintre documentele necesare organizarii si functionarii firmei precum fisa postului sau organigrama, subiect discutat mai pe larg in ultima parte a capitolului.

La finele lucrarii am prezentat cate concluzii trase in urma realizarii acestei lucrari si analizarii structurii organizatorice a firmei in cauza.

Capitolul 1

“ Locul structurii de conducere in cadrul structurii organizatorice ”

1.1 Definirea si importanta structurii organizatorice

Deşi noţiunea de structură organizatorică a fost abordată în numeroase lucrări, asupra sa nu ajuns la o definire riguros ştiinţifică, în măsură să întrunească consensul specialităţilor. Cea mai mare parte din abordările consacrate o definesc de o manieră destul de generală, ceea ce lasă, mai ales când se trece la analiza concretă în organizaţii, o uşă larg deschisă impreciziunilor şi confuziilor. Definiţia propusă este următoare : structura organizatorică a firmei reprezintă ansamblul persoanelor şi subdiviziunilor organizatorice în vederea stabilirii şi realizării obiectivelor previzionate.

În cadrul structurii organizatorice a organizaţiei deosebim două componente principale : structura managerială şi structura de producţie.

La rândul său, structura managerială poate fi definită ca ansamblul managerilor de nivel superior şi al subdiviziunilor organizatorice prin ale căror decizii şi acţiuni se asigură se asigură condiţiile manageriale, economice, tehince şi de resurse umane necesare desfăşurării activităţii compartimentelor de producţie. Structura managerială este deci alcătuită, în principal, din organismele de management participativ, managerul general şi adjuncţii săi, compartimentele funcţionale şi de concepţie constructivă şi tehnologică.

Cea de-a doua componentă, structura de producţie, este alcătuită din totalitatea sub diviziunilor organizatorice ale firmei, în cadrul cărora se desfăşoară activităţile operaţionale în principal de producţie.

Specifică firmelor moderne este creşterea dimensiunii şi rolului structurii manageriale concomitent cu amplificarea integrării structurii de producţiei în structura organizatorică de ansamblu, prin elemente organizatorice, informaţionale, economice ş.a.

Structura organizatorică a organizaţiei este o expresie atât a resurselor umane, materiale, financiare şi informaţionale încorporate, cât şi a caracteristicilor mediului în care acestea îşi desfăşoară activităţile. Analitic, elementele endogene şi exogene firmei, care-şi pun amprenta asupra caracteristicilor organizării structurale, pot fi individualizate sub forma variabilelor organizaţionale.

Variabila organizaţională reprezintă un factor intern sau extern firmei, care-i condiţionează într-o anumită măsură caracteristicile organizării, astfel încât modificărea unora dintre parametrii săi necesită schimbări în structura organizatorică a unităţii respective. Între principalele variabile organizaţionale privind societatea comercială sau regia se numără: statutul juridic al firmei; proprietarii; natura proprietăţii organizaţiei, dimensiunea organizaţiei, complexitatea producţiei; cultura organizaţiei; situaţia financiară a fimei; caracteristicile procesului tehnologic; nivelul dotării tehnice; caracteristicile procesului de producţie; dispersarea teritorială a sudiviziunilor firmei; gradul de informatizare a înregistrării, transmiterii şi prelucrării informaţiilor; potenţialul uman, concepţia managerilor asupra organizării, etc.

Organizarea formală a unei firme este bazată pe acte normative şi dispoziţii manageriale interne şi cuprinde :

-organizarea procesuală, prin care se asigură deliminarea şi dimensionarea funcţiunilor, respectiv corelarea lor cu obiectivele asumate şi componentele structural – organizatorice ale firmei;

-organizarea structurală, prin care se asigură coroborarea diferitelor subdiviziuni organizatorice (posturi de muncă, compartimente de muncă, etc.) într-o anumită configuraţie, adecvată realizării obiectivelor firmei. Operaţionalizarea multiplelor procese de muncă, care alcătuiesc organizarea procesuală, se realizează prin intermediul organizării structurale, care şi ea devine din ce în ce mai complexă şi dinamică. Organizarea structurală constă în gruparea funcţiunilor, activităţilor, atribuţiilor şi sarcinilor, în funcţie de anumite criterii, şi repartizarea acestora, în scopul realizării lor, în subdiviziuni organizatorice pe grupuri şi persoane în vederea asigurării unor condiţii cât mai bune pentru îndeplinirea obiectivelor firmei. Deci, organizarea structurală se concretizează în principal prin structura organizatorică.