Studiu comparativ între autoritatea executivă din Franța și Marea Britanie

1. Titlul si justificarea acestuia

Dupa cum stim, de la 1 ianuarie 2007 Romania a intrat in randul tarilor care fac parte din Uniunea Europeana iar si pentru a se caracteriza prin responsabilitate, eficacitate, adaptabilitate si transparenta, sunt necesare realizarea anumitor schimbari in ceea ce priveste sistemul administrativ.

In lucrarea de fata voi incerca sa fac o analiza a Guvernelor Frantei si Marii Britanii, evidentiind particularitatile fiecaruia, asemanarile si deosebirile care exista intre ele avand in vedere ca au regimuri diferite si nu in ultimul rand ce aspecte dintre cele care pentru ele constituie un avantaj ar putea fi preluate si de tara noastra, in vederea realizarii reformei administrative.

Motivul pentru care am optat pentru aceste 2 tari este acela ca, in ciuda schimbarilor prin care au trecut de-a lungul timpului, au reusit sa isi mentina pozitia de mari puteri ale Europei, tari care au un cuvant important de spus in politica internationala.

2. Particularitati ale sistemului administrative din Franta

Potrivit articolului 2 din Constitutie, Franta este o republica indivizibila, laica, democratica si sociala iar ca forma de guvernamant este o republica prezidentiala. Puterea legislativa este exercitata de un Parlament bicameral (Senat si Adunarea Nationala), puterea executiva apartine Presedintelui si Guvernului iar cea judecatoreasca este detinuta de curtile juridice si cele administrative.

Autoritatea executive franceza apartine Presedintelui Republicii si Guvernului. Presedintele este ales prin vot direct pentru cel mult 2 mandate de cate 7 ani, are responsabilitati formale ca Sef de Stat in cadrul sistemului parlamentar si conduce executivul. Astfel, potrivit articolului 12 din Constitutie, acesta desemneaza Primul Ministru precum si alti membrii ai Guvernului. In ceea ce priveste Primul Ministru, Presedintele Republicii il numeste fara nicio restrictie, chiar si fara a consulta grupurile politice parlamentare, singura conditie fiind existenta sau inexistenta unei majoritati favorabile acestuia in Adunarea Nationala iar decretul de numire al acestuia nu are nevoie sa fie contrasemnat de Primul Ministru care iese din activitate.

Numirea membrilor guvernului se face tot de Presedintele Republicii, la propunerea Primului Ministru, ceea ce presupune un accord intre ceilalti factori de putere pentru nominalizarea portofoliilor ministeriale. Pe langa Primul Ministru, Guvernul mai este cuprinde urmatoarele categorii: ministrii secretari de stat care au un rol important in echipa guvernamentala, ministrii detinatori de portofolii, ministrii delegati. Ministrii si secretarii de stat au propriile lor birouri conduse de asistenti iar in prezent Cabinetul francez reuneste aproximativ 20 de departamente ministeriale cu structuri administrative cvasipermanente. Ministrii delegati pot fi atasati unui minister, Primului Ministru sau pot fi autonomi. Secretarii de stat, contrar ministrilor, nu participa decat ocazional la sedintele consiliului de ministrii, cand se dezbat probleme ce tin de competenta lor.

Angajarea raspunderii Guvernului in urma constituirii sale in fata Adunarii Nationale are caracter facultativ deoarece, din punct de vedere constitutional, investirea sa este efectiva odata cu numirea de catre Presedintele Republicii. Daca nu este de acord, opozitia parlamentara are posibilitatea initierii unei motiuni de cenzura care necesita insa majoritatea absoluta. Altfel spus, un Prim Ministru poate sa guverneze atata timp cat majoritatea absoluta din Adunarea Nationala nu este impotriva sa.

In Franta, functia guvernamentala este incompatibila cu activitatile private, majoritatea functiilor politice precum si mandatul parlamentar. Astfel, daca un parlamentar este cooptat in Guvern, locul sau in Parlament este luat de un supleant, ceea ce inseamna ca, odata ce a ales functia guvernamentala nu mai poate reveni in Parlament decat cu ocazia unor noi alegeri. Aceasta interdictie de cumul se datoreaza evitarii posibilitatii ca un ministru sa fie influentat de presiuni exterioare si de a le permite astfel sa se consacre pe deplin muncii guvernamentale. Durata de viata a guvernelor depinde in primul rand de vointa Presedintelui intrucat, desi nu este stipulat in Constitutie, practica franceza este ca Primul Ministru sa prezinte demisia guvernului sau daca Presedintele o cere.