Studiu de caz - Colegiul Național Costache Negruzzi Iași

CAPITOLUL I

Pregătirea profesională a personalului din administraţia publică

Societatea informaţională generează noi posibilităţi pentru orientarea şi pregătirea profesională a individului. Noile tehnici necesită noi cunostinţe,dar înainte de toate şi o adaptabilitate a persoanei la schimbările care au loc în cadrul societăţii.

Pregătirea profesională reprezintă procesul de învăţare prin intermediul căruia perticipanţii dobândesc cunoştinţe teoretice şi deprinderi practice în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu la standardele de performanţă impuse de organizaţie.

Pregătirea profesională a angajaţilor are două funcţii importante: utilitatea şi motivaţia.Utilitatea caracterizează măsura în care programele de pregătire profesională contribuie la dezvoltarea cunoştinţelor, abilităţilor, deprinderilor şi, în aceeaşi direcţie, vizează impactul pe care îl va avea asupra comportamentului angajaţilor. Îndeplinirea sarcinilor de serviciu corect justifică participarea la programele de pregătire profesională evidenţiindu-se rezultate în plan personal,prin dobândirea de noi cunoştinţe şi în plan organizaţional prin obţinerea de performanţe.

Totodată,pregătirea profesională reprezintă ansamblul de proceduri formale utilizate să faciliteze învăţarea unor comportamente care să contribuie la atingerea scopurilor şi obiectivelor organizaţiei.Această definiţie prezintă o serie de repere referitoare la pregătirea profesională.

a. procedurile formale sunt în măsură să arate că pregătirea profesională reprezintă un proces complex, organizat, sistematic şi intenţionat.

b. facilitatea învăţării reprezintă un principiu psihologic cheie care asigură formarea abilităţilor şi a deprinderilor ca urmare a procesului învăţării.

c. comportamentul reprezintă rezultanta procesului de pregătire profesională care va conduce la o noua abordare ( directă sau indirectă) a relaţiilor cu sine şi cu ceilalţi oameni.

d. scopurile şi obiectivele organizaţiei constituie finalitatea procesului de pregatire profesională.Modificarea comportamentului angajaţilor se face cu scopul de a contribui la obţinerea performanţei organizaţiei, dar şi a performanţei individuale.

În literatura de specialitate sunt utilizaţi doi termeni pentru a defini pregătirea profesională: formarea profesională şi perfecţionarea profesională. Ana-Viorica Chişu interpretează cele două concepte după cum urmează:

• Formarea profesională reprezintă ansamblul proceselor prin care angajaţii îşi însuşesc într-un cadru organizat cunoştinţe, aptitudini, deprinderi şi comportamente necesare exercitării unor ocupaţii.

• Perfecţionarea profesională constituie ansamblul proceselor prin intemediul cărora angajaţii îşi îmbunătăţesc în urma pacurgerii unor programe organizate de instituţie, cunoştinţe, aptitudini, deprinderi, comportamente şi tehnici de lucru în care au deja o calificare de bază,în vederea realizării la un nivel superior a obiectivelor şi sarcinilor ce le revin.

Etapele procesului de pregătire profesională a funcţionarilor publici

Necesităţile de instruire apar din patru direcii principale care se constituie în paşi de urmat.Aceste direcţii sunt:

• Problemele noilor angajaţi;

• Deficienţele din activitatea angajaţilor;

• Schimbarea organizaţională;

• Cerinţe exprimate la nivel individual.

Este de remarcat în acest sens,necesitatea abordării pregătirii profesionale a personalului din administraţia publică din perspectivă sistematică.

Abordarea sistematică a pregătirii profesionale presupune parcurgerea următoarelor etape:

a. stabilirea politicii de pregătire profesională

b. identificarea nevoilor de pregătire profesională

c. planificarea şi dezvoltarea programului de formare sau perfecţionare

d. evaluarea.

Politicile de formare şi perfecţionare a personalului urmăresc, de regulă, realizarea a două mari obiective:

a. să permită adaptarea salariaţilor la schimbările organizaţionale şi a condiţiilor de muncă,în contextul transformărilor care au loc la nivel macro şi microeconomic;

b. să permită asumarea inovaţiilor şi a schimbărilor necesare dezvoltării organizaţiei.

Rolul strategic al formării personalului este deosebit de important în actuala societate marcată de transformări profunde la nivel economic,social şi politic. Nevoia de a răspunde cu profesionalism misiunilor încredinţate determină o mare responsabilitate pentru autorităţile administraţiei publice, în general, pentru funcţionarii publici, în a înţelege procesele socio-economice şi de a oferi prompt răspunsuri şi rezultate viabile.

Scopul programelor de formare şi perfecţionare profesională este acela de a :

• Îmbunătăţi performanţa individuală,de echipă sau organizaţională din punct de vedere al rezultatelor,calităţii şi productivităţii generale;

• Atragerea de personal, punându-le la dispoziţie oportunităţi de studiu şi de avansare, prin sporirea nivelului de competenţă şi îmbunătăţirea aptitudinilor;

• Creşterea devotamentului funcţionarilor publici prin încurajarea acestora de a se indentifica cu misiunea şi obiectivele instituţiei publice;

• Ajutor acordat pentru a se adapta schimbărilor cauzate de procesul de reformă a sistemului administraţiei publice, prin creşterea nivelului de înţelegere a motivelor de schimbare şi prin punerea la dispoziţia funcţionarilor publici a cunoştinţelor şi aptitudinilor de care au nevoie pentru a se adapta la noile situaţii.

Importanţa pregătirii profesionale a angajaţilor se reflectă în atitudinea managerului: crearea unui climat favorabil pregătirii profesionale în concordanţă cu obiectivele urmărite,asiguarea suportului financiar necesar, urmărirea rezultatelor profesionale ale angajaţilor şi aprecierea lor.