Mixul de Marketing în Cadrul Cocor Spa

Compania Henkel a apărut în data de 26 septembrie 1876 şi a fost infiinţată de un comercinat în vârstă de 28 de ani Fritz Henkel si alţi doi parteneri ,sub denumirea Henkel & Cie în Aachen, iar primul produs comercializat de aceştia a fost un detergent pe baza de sicilicat.Spre deosebire de toate produsele similare, care erau vândute în acel moment neambalate, acest detergent pentru spălări grele era comercializat în pachete sigilate din carton, uşor de mânuit.

În Canada, pe Insula Prince Edward, William E. LePage a descoperit cum să producă adeziv din peşte. El şi-a constituit propria sa companie şi într-o perioadă scurtă de timp aproviziona clienţi din Canada, SUA şi Europa. Când a preluat LePage în 1995, Henkel a devenit liderul pe piaţa canadiană de adezivi pentru constructii si pe segmentul „do-it-yourself”.

Ernst Sieglin a început să producă praf de săpun în Aachen. Împreună cu Dr. Richard Thompson din Bradford, Anglia, el a reuşit să transforme săpunul în pudră. Lui Sieglin i-a fost acordat dreptul exclusiv de vânzare a acestui sapun pentru Germania, Olanda şi Belgia în 1880. Henkel a achiziţionat un pachet de acţiuni la compania din Düsseldorf, Seifenpulver GmbH a lui Dr. Thompson, în 1929 şi a devenit acţionar unic în 1933.

În anul 1878 a apărut primul detergent german de marcă: „Bleich-Soda” de la Henkel [Sodă de Albire], un produs cu preţ accesibil, furnizat în pungi de hârtie rezistente. Produs din silicat de sodiu şi sodă (carbonat de sodiu), aceasta era rezultatul propriei cercetări a lui Fritz Henkel. Soda era obţinută de Matthes & Weber în Duisburg. Henkel a cumpărat această companie în 1917 şi a vândut-o în 1994.

Pentru a beneficia de avantajul unor legături de transport şi oportunităţi de vânzare mai bune, Henkel şi-a mutat compania din Aaachen la Düsseldorf, oras situat pe malul Rinului. Düsseldorf era poarta către regiunea Ruhr, care a devenit cea mai importantă zonă industrială din Imperiul German începând din secolul al XIX-lea.

În anul 1879 Fritz Henkel a fost înregistrat ca unic acţionar în Registrul Companiilor. Vânzările de Sodă de Albire Henkel au crescut atât de rapid încât în interval de numai un an fabrica închiriată de pe Schützenstraße din Düsseldorf nu mai putea să facă faţă cererilor. Fritz Henkel a decis să îşi construiască propria fabrică, cu o legătură de cale ferată.

Ernst Sieglin a vândut primul său detergent ca produs ambalat cu un preţ fix sub marca înregistrată “Dr. Thompson’s Seifen-Pulver – Marke Schwan.” Acesta s-a numarat, de asemenea, printre primele produse germane de marcă.

În Austria în anul 1886, Henkel şi-a deschis primul birou de vânzări din afara Germaniei.

La compania Emery din Cincinnati, Ohio, chimistul Ernst Twitchell şi-a început intensa cercetare în domeniul lipochimiei. În 1900, el a conceput procesul Twitchell. Henkel a incorporat acest proces în prima sa instalaţie de hidroliză a grăsimii în 1909. Compania succesoare Emery Industries este acum o filială a Henkel of America Inc, SUA.

În anul 1887 a fost iniţiată ambalarea şi vânzarea la nivel mondial a Henkel Thee [Ceaiul Henkel], o activitate care a continuat până în 1913. Henkel Thee a fost primul ceai cu nume de marcă din Germania şi era vândut în cutii metalice decorative, ce păstrau aroma. În acea perioadă, ceaiul era de obicei depozitat şi vândut neambalat şi astfel îşi pierdea rapid aroma. În momentul său de vârf, ceaiul reprezenta peste 10 procente din vânzările companiei.

Un an mai târziu Ferdinand Sichel a creat prima pastă de tapet gata de folosit. Adezivul decoratorului din 1881 şi pasta de tapet ale lui Sichel au revoluţionat metodele de lucru vechi de secole într-o scurtă perioadă de timp şi au îmbunătăţit semnificativ rezultatele.

Un al doilea furnal de silicat de sodiu a trebuit să fie construit la sediul Henkel din Düsseldorf. Un furnal de solicat de sodiu consuma 20 de tone de nisip, 10 tone de sodă şi 20 de tone de cărbune pe săptămână. Aceste materiale erau pregătite manual, ceea ce presupunea muncă intensă şi mult praf.

Pe data de 9 martie 1895, imaginea de pe primul produs Henkel –leul- a fost introdusă în Registrul german al Mărcilor înregistrate. Din 1878, numele de marcă Bleich-Soda de la Henkel şi leul, împreună cu ambalajul de hârtie, au constituit o marcă înregistrată "consemnată".

Toate materiile prime şi produsele finite ale Henkel trebuiau să fie transportate de vehicule trase de cai. Această problemă de transport, precum şi principiile companiei, l-au îndemnat pe Fritz Henkel să planifice o altă schimbare de locaţie. Obiectivul era să faciliteze creşterea şi mai mult şi, în cele din urmă, să permită crearea necesarelor legături la calea ferată şi port.

Henkel a creat Martellin, un fertilizator pe bază de potasiu, care era un produs secundar al producţiei de silicat de sodiu. Martellin a fost comercializat pentru prima dată în 1898 şi a fost utilizat în principal în cultivarea tutunului, hameiului şi viţei de vie.

Prin preluarea unei drogherii şi a unei parfumerii în anul 1898 din Berlin-Charlottenburg, Hans Schwarzkopf a pus bazele companiei Schwarzkopf, care a devenit ulterior una din principalele afaceri cu produse cosmetice din Germania. Henkel a achiziţionat compania Schwarzkopf în 1995.

În Mannheim, omul de afaceri Theodor Ross a pus bazele unei companii pentru a produce produse de consum tehnic, iniţial produse de curăţare şi îngrijire pentru uz casnic şi industrial. Compania succesoare, Teroson din Heidelberg a fost achiziţionată de Henkel în 1991.

Transiederei Pust & Neynaber a fost fondată în Geestemünde lângă Bremerhaven. Când Oscar Neynaber & Co AG de lângă Loxstedt s-a alăturat companiei Henkel în 1968, Henkel a devenit lider de piaţă în lubrifianţi pentru procesarea PVC.

În anul 1903 Schwarzkopf a lansat prima pudră de spălare a părului de pe piaţa germană: Schaumpon, cu imaginea unui cap negru din profil, bine cunoscută acum. Până atunci era curentă spălarea părului cu săpun tare sau uleiuri scumpe. În mai 1904, „capul negru” a fost înregistrat ca marcă la Oficiul German Imperial de Patente.

Dezvoltarea Diadermine în Franţa. Datorită nivelului lor ridicat de eficienţă, produsele Diadermine de îngrijire facială au fost vândute exclusiv în drogherii până în 1950. Începând din 1981, marca Diadermine a fost introdusă si în alte ţări europene. Marca a intrat în portofoliul Henkel în 1980.

După şase ani de producţie la noul sediu Holthausen, vânzările Henkel şi forţa sa de lucru se dublaseră, la peste 2 milioane de mărci germane şi 224 de persoane.

În luna iunie al anului 1907 a luat naştere Persil, primul detergent automat din lume. Persil a declansat o revoluţie în spălătorea rufelor: gospodinele puteau obţine rufe curate, uimitor de albe după o singură fierbere, fără frecare şi înălbire.

În anul 1908 succesul lui Persil a depăşit toate aşteptările: producţia anuală s-a ridicat la 4.700 de tone. O nouă fabrică de săpun a devenit operaţională în iulie, a fost utilizată o primă maşină de umplere de pachete duble şi fost importată din SUA o maşină de fixare a cuielor pe cutii. În doar un singur an, numărul de angajaţi a crescut cu 50 de procente până la 485.

În acelaşi timp, au inceput exporturile de Persil.

Câţiva ani mai târziu , Henkel a creat zone de sport şi de jocuri pentru a-şi încuraja angajaţii să facă mişcare în timpul pauzelor de lucru. Angajatele puteau urma cursurile gospodăreşti organizate de fabrica însăşi pe perioada pauzei de prânz.

Pe data de 1 iunie 1920, Henkel a lansat Ata, cu care a intrat pe piata produselor pentru curatarea si ingrijirea locuintei. Din 1924, Ata a fost furnizat în sticlă de carton turnată sub presiune, care a devenit peste decenii o caracterisitică a produselor, prin care acestea ieseau in evidenta.

În Krefeld, fabrica de săpun fondată de Georg Wilhelm Melsbach în 1771 a fuzionat cu 11 alte companii pentru a crea Dreiring-Werke KG. În 1924, Henkel a cumpărat un pachet de acţiuni la această companie, iar în 1953 a achiziţionat restul de acţiuni.

Produsului Henkel Bleich-Soda [Sodei de Albire] i-a fost atribuit numele de marcă Henko. Trei detergenţi Henkel îndeplineau toate cerinţele metodei clasice de spălare: Henko pentru înmuiere, Persil pentru spălare manuală si Sil pentru clătit.