Proiect Pedagogic - Geografie

Pentru a studia înfățișarea Pământului, mișcările acestuia și alte fenomene care se petrec în învelișurile lui, oamenii de știință au imaginat o dreaptă, numită axă, care străbate planeta, trecând prin centrul ei. Au stabilit astfel cei doi poli ai Pământului: Polul Nord și Polul Sud.

Polul Nord este cel mai înalt punct al axei Pământului, situat în mijlocul Oceanului Înghețat (Arctic), la 725 kilometri distanță de cel mai nordic punct al insulei Groenlanda. La Polul Nord nu există pământ, ci doar o întindere uriașă de gheață numită calotă care acoperă aproape 15 milioane de kilometri pătrați, (cam de 63 de ori mai mare decât suprafața României), mărginită de mările care scaldă coastele Asiei, Europei și Americii. Adâncimea oceanului este în medie de 1500 metri, dar în unele locuri atinge și 5 kilometri, grosimea stratului de gheață fiind de doi-trei kilometri.

Clima din zona polară este deosebit de aspră. Jumătate de an, din octombrie până în martie, este iarnă, (noaptea polară) când ghețurile sunt cufundate în întuneric. Temperaturile sunt foarte scăzute: de la 43° C la 26° C (sub zero), cad permanent zăpezi, iar viscolele sunt fenomene obișnuite acolo.

Uneori, în timpul nopții polare, se poate observa un fenomen ceresc deosebit de spectaculos: aurora boreală, care se formează atunci când particulele rezultate din exploziile solare ajung în câmpul magnetic al Pământului. Aceasta are aspectul unei perdele luminoase, roșiatice sau verzui care se desfășoară și se ondulează pe mii de kilometri.

Din aprilie până în septembrie este vară, (ziua polară). Soarele nu apune niciodată, treptat temperatura aerului crește, ajungând până la 5°C - 6°C.

În lunile de vară ghețurile se rup, se despart, iar între ele se formează canale de apă a cărei temperatură poate fi ceva mai mare decât 0°C. În această apă se dezvoltă populații de viețuitoare mărunte (numite plancton) care constituie hrana unor animale mari din regiunea ghețurilor. Unele animale ajung aici pe canale migrând dinspre mările ce mărginesc întinderea de gheață.

Foca, morsa, balena de Groenlanda, ursul polar, vulpea polară, numeroase neamuri de pești și de păsări (rândunica polară) populează lumea arctică. Ele constituie vânatul pentru puținii locuitori de pe țărmurile nordice ale Canadei, Groenlandei, Siberiei, dar și soluția salvatoare pentru exploratorii care își termină proviziile de hrană.

Animalele polare au blănuri groase sau straturi de grăsime (seu) care le feresc de aerul rece, vânt şi apă. Mamiferele polare au de obicei urechile și botul mici, pentru a evita să piardă prea multă căldură.