Familia

INTRODUCERE

Societatea este universul uman in care traim. Ea este scena pe care evoluam de la nastere pana la moarte. Este un univers al diversitatii prin excelenta, de vreme ce fiecare din noi este unicat in timp si spatiu, diversitate prin care Cel vesnic ne uimeste cu necuprinsul Lui. El ne-a “plantat” prin nastere intr-un anumit mediu social cu identitate etnica distincta, cu valori morale si intelectuale, cu obiceiuri si practici traditionale pastrate cu grija si transmise din generatie in generatie. Tot ce asimilam de la mediul in care traim se cristalizeaza in noi, ne imbiba fiinta si va deveni incetul cu incetul personalitatea nostra. Primim o multime de lucruri de la societate si-i dam, la randul nostru, ceva din noi ; fondul ei se manifesta, se exprima pe sine, se reflecta in persoana noastra, ii apartinem. Ea ne modeleaza in mare masura profilul moral, ne da avant sa indraznim in visurile noastre sau ne struneste, ne impune limite, ne inghesuie in tiparele noastre inguste.

Contextul nostru social ii modeleaza pe copii nostri si pe noi. Acest context difera de cel din jurul anilor ’50. Natura umana de baza, precum si natura cunoasterii si a cunostiintelor nu se schimba. Dar schimbarea mediului social ne determina sa regandim. Cand ma gandesc la curentele sociale din ultimii 50 de ani, nu ma gandesc in primul rand la revolutia informationala cu toata importanta ei. Aparentele aparate de copiat “xerox”, faxurile si computerele ne ingroapa zilnic sub o avalansa de informatii. Nu ma gandesc, in al doilea rand, nici la discrepanta tot mai mare dintre bogatii si saracii din America de Nord. Chiar multi absolventi de colegiu de astazi sunt angajati in industrie, in slujbe prost platite, indiferent cat de calificati ar fi. Mai aproape de esenta schimbarii este faptul ca valorile crestine, care inca mai uneau societatea nord-americana in anii ’50, au fost inlocuite pe de-o parte de relativismul etic individual si pe de-o parte de ceea ce se considera in mod curent a fi “corect din punct de vedere politic”. Mai pot deasemenea numi schimbarile din structura si integritatea familiei, rolul religiei, relatiile dintre sexe si violenta tot mai accentuata. Aceste schimbarii au contribuit la un aspect care, cred eu, caracterizeaza in mod dureros societatea de astazi. Ceea ce marcheaza fiecare aspect al culturii de astazi este lipsa de incredere. Noi nu mai avem incredere in politicieni. Prea des si-au incalcat promisiunile cu privire la locurile de munca sau la scaderea taxelor si a impozitelor. Noi nu mai avem incredere in mass-media. Aceasta apare adeseori a avea rolul de slujnica celor ce fac reclama. Noi nu mai avem incredere in marile trusturi si corporatii si nici in liderii de sindicate. Prea des propiile lor interese, care urmaresc profitul si puterea, umbresc efectele pozitive pe care actiunile lor le pot avea asupra societatii in general. Noi nu avem incredere in cei ce se ocupa cu mediul inconjurator. Ei se dovedesc mult mai interesati sa-si faca publicitate decat sa lupte pentru cauza pe care o proclama. Noi nu avem incredere in vecinii nostri. Instalam sisteme de alarma si nu mai iesim singuri la plimbare dupa ce se intuneca. Noi nu mai avem incredere in Dumnezeu. Mai mult de 80% din populatia care crede in existenta Lui nu-i da absolut nici o importanta in viata de zi cu zi.

Credinta iluminista in progres, care inca era puternica in anii ’50, a disparut cu totul. Societatea noastra este neincrezatoare, sceptica, nesigura de viitorul ei. Acest climat contribuie la individualismul egoist, centrat pe sine al epocii nostre. El duce la lipsa de compasiune pentru ce cu care traim. El distruge integritatea etica prin incurajarea hedonismului miop, personal si comun. Noi deplangem violenta si pornografia si totusi ne uitam la filme si casete video care le inspira pe amandoua. Noi spunem ca ne preocupa mediul nostru inconjurator si totusi traim in case mari, cu nenumarate ornamente de efect. Economia noastra poate functiona numai daca cei care au slujbe mai bine platite cumpara mai multe produse decat au nevoie. Sovaim sa facem promisiuni de durata, ne despartim usor dintr-o casnicie fara sa incercam in mod serios sa restabilim relatiile. Graba in stilul de viata de azi duce la o cultura numita “societate de consum”. Lucrurie care ar trebui sa fie durabile si pline de sens sunt sacrificate pe altarul lucrurilor de moment si superficiale. Copiii sunt impinsi inlaturi in loc sa fie hraniti ; folositi si abuzati in loc sa fie iubiti si cultivati. Nu este o intamplare faptul ca individualismul egoist a devenit stilul dominant de viata in aceste zile din urma. Oamenii se simt din ce in ce mai instrainati de cei din jur si au un simt al responsabilitatii foarte scazut pentru binele tarii lor, al societatii si chiar al propiei familii. Statisticile despre rata crescanda a divorturilor arata ca sotii si sotiile au un simt scazut al responsabilitatii fara de casniciile lor ; parintii nu-si asuma responsabilitatea corespunzatoare pentru copii lor si indivizii, lipsiti de orice urma de demnitate umana, nu-si asuma responsabilitatea pentru ei insisi.