Combaterea învățăturii filioque

1. Introducere

Cea mai înaltă învăţătură a teologiei creştine este cea a Tri-Unităţii divine: Dumnezeu Se descoperă ca Unul în Trei Persoane - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Având aceeaşi fiinţă, cele Trei Persoane sau Ipostasuri sunt un singur Dumnezeu, însă Ele diferă prin proprietăţile personale şi alcătuiesc astfel o Treime. Tatăl este fără început, Fiul se naşte din Tatăl, Duhul Sfânt purcede din Tatăl.

Cu cunoştiinţa binecuvântată a acestei teologii, Părinţii Sinodului II Ecumenic de la Constantinopol (381) au fixat credinţa în Duhul Sfânt astfel: „şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul Care de la Tatăl purcede. Care împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin prooroci”. Enunţând atributul propriu Persoanei Sfântului Duh, ei nu au adăugat nimic Evangheliei în care Iisus Hristos Domnul declara cu propria Sa gură: „Iar când va veni Mângâietorul, pe care Eu Îl voi trimite de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15,26).

Biserica Ortodoxă n-a adăugat nimic, n-a omis nimic în legătură cu acest punct: fidelă Simbolului Niceo-Constantinopolitan normativ pentru întreaga Biserică, ea a învăţat întotdeauna că Fiul se naşte numai din Tatăl, deoarece despre aceasta din urmă Crezul spune: „Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii”. Spunând că Duhul Sfânt purcede din Tatăl şi din Fiul (în latină Filioque) şi întroducând această doctrină în Crez, Biserica Romano-Catolică a introdus o inovaţie contrară învăţăturii unanime a Apostolilor, a Părinţilor şi a Sinoadelor.

Filioque este o „dogmă” care de la apariţia ei a adus dezbinare între Răsărit şi Apus.

Putem spune că din punct de vedere dogmatic problema „Filioque” a fost suficientă pentru a despărţii Apusul de Răsăritul ortodox. Este ceea ce spunea şi teologul rus Vladimir Lossky: „problema purcederii Sfântului Duh, voim sau nu să recunoaştem, aceasta a constituit cauza dogmatică a schismei între Răsărit şi Apus.”

2. Învăţătura despre Sfânta Treime

I)Dumnezeu – Sfânta Treime

„Aşadar, în primul loc să fie pusă temelie în sufletul vostru, dogma despre Dumnezeu”, îndemna Sfântul Chiril al Ierusalimului, pe cei care se pregăteau să devină creştini prin Taina Botezului. Credinţa în Dumnezeu-Sfânta Treime constituie învăţătura fundamentală şi specifică Bisericii Creştine. Crezul ortodox Niceeo-Constantinopolitan, în care se rezumă tradiţia Bisericii apostolice şi patristice, are în centrul lui mărturisirea că Dumnezeu este Unul în fiinţa Sa dumnezeiască şi întreit în persoanele Sale: ”Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul…Cred în unul Domn Iisus Hristos…Cred în Duhul Sfânt”.

Dumnezeu personal-monotelismul este învăţătura principală care s-a descoperit in Vechiul Legământ (Ieşire 20, 2-3; Deut. 6, 4; Isaia 63, 10-11) şi care s-a păstrat şi în Noul Legământ (Marcu 12, 29; Ioan 17, 3). Existenţa lui Dumnezeu, ca Ziditor al întregului univers şi prezenţa Lui în creaţie, este afirmată chiar în primul verset al Sfintei Scripturi: ”La început, Dumnezeu a făcut cerul şi pământul” (Fac.1.1). Dumnezeu există prin Sine: ”Eu sunt Cel ce sunt” (Ieşire 3, 14). Întreaga făptură există şi se menţine în existenţă prin puterea şi atotprezenţa Lui: ”Nu umplu Eu, oare, cerul şi pământul?” (Ieremia 23, 24).

În Noul Testament, credinţa într-un singur Dumnezeu în trei Persoane este deplin descoperită de însuşi Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul întrupat, în viaţa şi slujirea căruia am cunoscut taina Treimii. De pildă, la Botezul Mântuitorului în Iordan sunt prezente în mod real toate cele trei Persoane: Tatăl, care întăreşte prin glasul Său din ceruri: ”Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru care am binevoit”; Duhul Sfânt, Care în chip de porumbel, S-a pogorât peste Iisus (Matei 3, 16-17).

Sfintele Evanghelii cuprind texte care vorbesc de cele trei Persoane ale lui Dumnezeu, fie în mod deosebit fie la un loc. Tatăl şi Fiul sunt amintiţi deosebit în versetul:”Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată. Fiul Cel Unul Născut, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1, 18). Despre Duhul Sfânt, Iisus spune: ”Iar când va veni Mângâietorul, pe care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26). Înainte de înălţarea Sa la cer, Iisus Hristos porunceşte ucenicilor Săi să meargă la propovăduire şi să boteze, în numele Sfintei Treimi, pe cei ce vor crede: ”Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”(Matei 28, 19).