Fiscalitatea - analiza comparativă a sistemului fiscal în Marea Britanie, Suedia și Germania

1. Introducere

Organizare, conceperea si functionare poate sa conduca la mutatii in viata sociala, economica si politica. Din aceasta cauza, fiscalitatea trebuie analizata nu numai din perspectiva statica, ci si dinamica. Prin utilizarea sa ca instrument al deciziilor politice, fiscalitatea este in acelaai timp generatoare si rod al politicii fiscale. Adica face sa functioneze diferite tehnici si mecanisme de prelevare a impozitelor si taxelor in scopuri politice, economice si/sau sociale.

Luarea in discutie a fiscalitatii este importanta si necesara, intrucat, din modul in care acesta este construita si functioneaza, se pot desprinde concluzii referitoare la presiunea fiscala, politica fiscala si eficienta implicarii puterii publice in viata economica si sociala a unei societati.

Fiscalitatea, urmareste realizarea obiectivelor politicii economice si sociale ale statului. Atunci cand devine frana in realizarea acestor obiective, societatea reactioneaza pentru reformarea lui, pentru a reorienta spre ceea ce ea considera a fi telul ei.

2. Fiscalitatea in Uniunea Europeana

Privita in ansamblu, Uniunea Europeana este o zona cu fiscalitate ridicata. In anul 2005, ultimul pentru care a fost posibila colecatarea unor date complete, rata fiscalitatii, calculata ca pondere a veniturilor totale colectate in PIB toate cele 27 state europene, s-a situat la nivelul de 39,6%, calculata ca medie pinderata. Aceasta valoare este cu pana 13% mai mare decat media SUA sau a Japoniei.

Comparatic cu anul anterior, rata fiscalitateii a crescut cu jumatate de punct procentual, ca medie aritmetica. Aceasta este singura crestere semnificativa din anul 1999, acest an reprezentand un punct de cotitura pentru majoritatea tarilor ce inregistrasera cresteri sustinute in prima parte a anilor ’90. Cresterea din anul 2005 nu este insa suficient de puternica pentru a realiza revenirea la valorile anului 1999, fiind practic o revenire la valorile inregistrate in anul 1995.

Eforturile de a reduce fiscalitatea, permanente dupa anul 2000, s-au diminuat treptat, reducerea taxelor, aproape agresiva in anul 2001, si-a pierdut usor importanta in anii ce au urmat, abandonandu0se total in anul 2005. In plus, in noile state membre s-a inregistrat o reducere a fisccalitatii la inceputul anilor ’90, dupa aceasta perioada inregistrandu-se cresteri constante.

Ultimele previziuni ale Comisiei europene arata ca veniturile guvernamentale, o masura diferita dar inrudita cu fiscalitatea, au crescut si in 2006 cu 0,7% in PIB, ca medie ponderata, si vor inregistra o reducere usoara in anul 2007 (cu 0,3%).

Factorii cresterii fiscalitatii

Dupa anul 2002, o serie de factori ciclici au contribuit la incetinirea ritmului de reducere a fiscalitatii, dintre care amintim:

- din anul 2004, cresterea economica in UE s-a accelerat, contribuind la revenirea taxelor pro-ciclice;

- statele membre au incercat sa-si reduca deficitele, ceea ce le-a determinat sa amane reducerea taxelor;

- modificarea din 2005 coincide cu o incetinire temporara a ritmului de crestere economica;

- din cele 27 state doar 7 s-a inregistrat la o reducere a fiscalitatii, in 3 dintre acestea reducerea fiind doar marginala, cea mai mare reducere inregistrandu-se in Austria si Republica Ceha, iar cea mai mare crestere a fiscalitatii s-a inregistrat in Polonia si Cipru;

- din cele mai mari patru state membre, s-a redus foarte putin in Germania si Italia, crescand cu aproape 1% din PIB in Franta si Marea Britanie;

- pe termen lung se remarca evolutiile cele mai spectaculoase la statele ce au inregistrat niveluri scazute ale fiscalitati, cele cu fiscalitate ridicata neinregistrand modificari semnificative fata de nivelul anului 1995.

Ponderea impozitelor directe – mai scazuta in noile state membre

Impozitele sunt in mod traditional impartite in directe si indirecte; prima categorie permite o redistribuire mai mare a veniturilor, iar cea de-a doua categorie nu este caracterizata de progresivitate. Asadar, recurgerea la impozitarea directa, mai sesizabila de catre electorat, tinde sa fie mai mare in tarile in care obiectivele de redistribuire a veniturilor sunt mai pronuntate, ceea ce se manifesta prin impozitare ridicata a veniturilor.

Cea mai mica pondere se inregistreaza in Bulgaria (17,9% din total venituri), Romania (19,1%), iar Polonia (20,5%); in primele doua, ponderea impozitelor directe diminuandu-se cu aproape o treime fata de anul 1995. La polul opus se situeaza Germania, ce are cea mai mare pondere a contributiilor sociale in total venituri si cea mai mica a impozitelor directe, din UE-15, la fel Franta.