Precursorii științei administrației

1.Aparitia si dezvoltarea stiintei administrative in Europa

1.1Precursorii stiintei administrative

Primele studii privind administatia publica isi au originea in Franta si in tarile germanice in sec XVIII si ele dezvolta tenditele care apar la sfarsitul acestui secol.

Prima este asa numita stiinta a Politiei.Cuvantul “Politie” avea atunci o alta semnificatie fata de cea de azi , fiind o transpunere a cuvantului grecesc “politeia”, adica se referea la lucruri publice ,in general.Finalitatea stiintei politiei era de a urmari fericirea cetatenilor in masura in care acest lucru era posibil cu respectarea interesului general.

Era, de fapt, vorba despre stiinta de a guverna oamenii, ceea ce o apropie de actuala stiinta politica.Continutul acesteia era foarte vast pentru ca, ea trata tot ceea ce cuprindea puterea publica si includea diverse probleme,care astazi nu mai sunt studiate in cadrul cunostintelor legate de administratia publica.Aceasta stiinta se dezvolta in Franta ,dar apoi ea se extinde in toata Europa.

A doua tendinta a fost constituita de asa zisele “stiinte camerale”, care erau practici ale administratiei si care cautau o solutie la problemele din acea epoca.

Cameralistii erau functionari ai camerei , care scriau despre problemele respective , care intrau in competenta lor administrativa.

Atat stiinta politiei ,cat si a cameralismului stau la baza diferitelor stiinte moderne.

Charles-Jean Bonnin a fost primul in Franta care a pretins “tratarea administratiei ca stiinta” in lucrarea sa “Principiile administratiei publice”.El insista asupra necesitatii unui studiu sistematic si pozitiv al administratiei publice, incercand sa fixeze, inainte de toate principiile generale in materie.

Stiinta administratiei era calificata drept o stiinta a principiilor rationale ale administratiei.

Formulata , pentru prima data , de catre doctrinarii francezi, a fost preluata si dezvoltata in tara noastra de profesorul Constantin Dissescu de la Facultatea de Drept din Bucuresti.

Identitatea care se stabileste intre stat si drept a facut ca activitatea administrativa sa fie examinata prin prisma dreptului administrativ predominant in Europa.

Chiar si dupa 1848, numerosi autori germani s-au interesat de problemele politice si sociale ale administratiei avand un punct de vedere apropiat de cel al cameralismului .

Lorenz von Stein (1815-1890) considera stiinta administratiei drept “panadectele stiintelor politice”, fiind de parere ca teoria administratiei iti propune explicarea tuturor fortelor,tendintelor si legalitatilor care guverneaza realitatile vietii statului sub toate aspectele sale.

Trebuie subliniat insa ca in Franta sub conducerea unui consilier de stat Henry Chardon si a inginerului Henry Fayol s-a dezvoltat o noua “doctrina administrativa” ce punea accentul pe problemele de organizare interna si de gestiune a serviciilor.

Astfel, sunt demne de remarcat teoriile asupra birocratiei ale lui Marx si Engels , Weber si mai apoi Merton ,care demonstreaza cum fenomenul birocratic conduce la o problematica organizationala.

In tarile europene, teoria organizatiilor s-a dezvoltat paralel cu cercetarile intrprinse asupra administratiei publice , ceea ce a determinat o perturbare , administratia publica fiin perceputa atat ca o entitate specifica (veche traditie), cat si ca o organizatie (noua abordare).

1.2 Cristalizarea stiintei administrative in Europa

Asadar, la origine, studiul administratiei publice se baza pe patru piloni :

• Primul ,reprezentat de dreptul administrativ , este cel care, in ciuda anilor a ramas intotdeauna autonom,constituind o poarta de intrare imperativa a stiintei administratiei.Cunoasterea dreptului administrativ ofera stiintei administratiei posibilitatea unei mai bune intelegeri a institutiilor , o metoda pentru studierea competentelor.

• Cel de-al doilea pilon pleaca de la sociologul german Max Weber, ale carui principale studii aveau in vedere legitimitatea si rolul birocratiei.

• Cel de-al treilea pilon pleaca de la Taylor si s-a diversificat cel mai mult.Acest inginer american a fost promotorul organizarii stiintifice a muncii care urmarea specializarea si suprimarea gesturilor inutile prin intermediul studiilor.

• Ultimul pilon a fost inaugurat de catre Thomas Woodrow Wilson care a fost ales presedinte al SUA (1912-1919) si care era profesor de stiinte politice .

Istoria stiintei administrative este mai complexa , de-a lungul acestei istorii profilandu-se mai multe reprezentari ale fenomenului administrativ si mai multe conceptii care se succed, se intrepatrund si se actualizeaza.Aceasta istorie a avut o dubla dinamica: una de natura socio-politica determinata de transformarile societatii si ale statului si ce-a de-a doua natura stiintifica data de transformarile campului de cunoastere.

De-a lungul timpului au existat mai multe tentative de definire a stiintei administrative pornind de la determinarea obiectului sau specific, aceste tentative fiind in mod esential de trei tipuri:

• Prima consta in adoptarea unei conceptii “negative” a administratiei,conceputa,in mod global , ca un domeniu rezidual al actiunii statului, adica tot ceea ce reprezinta activitatea statului.

• A doua categorie de tentative s-a incercat identificarea unui criteriu de integrare coerent,pentru a descoperi substratul necesar unui studiu stiintific unitar, adica a unui fapt care nu se dezvaluie in mod natural celui care intreprinde studiul.Notiunea de fapt administrativ a jucat acest rol si a constituit “ locul geometric al oricarei cercetari consacrate administratiei publice.”

• A treia categorie de tentative de a construi un obiect al acestei stiinte se situeaza la jumatatea drumului intre cele doua tentative anterior mentionate.In opinia lui Jacques Chevallier si Danielle Loschak, ambele teze contin o parte de adevar.Acesti autori au dezvoltate , in mod succesiv tema specifitatii administratiei , ca aparat al statului si pe cea a legaturii acesteie cu celelalte institutii sociale.

J.Chevallier a identificat mai multi pasi care trebuie urmati pentru ca stiinta administrativa sa obtina statutul de stiinta:

Un prim pas in construirea stiintei administrative este legat de necesitatea realizarii unei cunoasteri stiintifice a obiectului studiat .Obiectivul stiintei administrative nu este acela de a produce o stiinta pur practica , instrumentala a administratiei.

Un al doilea pas necesar in construirea unei stiinte administrative este renuntarea la pragmatism .Viziunea pragmatica ramane inca larg raspandita in domeniul studiilor administrative :stiinta administrativa este adesea perceputa ca elementul care permite identificarea cauzelor proastei functionari a aparatului administrativ.

Un al treilea pas are in vedere respingerea actiunii normative .Administratia este studiata, nu asa cum este ea ,ci asa cum ar trebui sa fie ea.

Un al patrulea pas consta in decantarea ideologica –studiul administratiei publice trebuie sa presupuna un demers stiintific ce duce spre adoptarea unui punct de vedere critic ce ignora ideologia dominanta ,realizand regresul necesar in raport cu valorile ( pozitive sau negative) care se ataseaza fenimenelor studiate.