Apariția științei administrative

O colectivitate umana aflata la un anumit nivel de dezvoltare si de coeziune nu poate trai decat dispunand de o administratie,care are ca obiectiv general satisfacerea nevoilor importante ale vietii acestei colectivitati ,viata implicand administrarea.

Nicolae Popa afirma ca administratia nu este decat o uriasa masina ale carei operatii trebuie sa devina din ce in ce mai riguroase. Administratia reprezintă o totalitate de idei, teorii, conceptii, un sistem de cunostinte, care presupune o consecutivitate logica de studiere si insusire în scopul utilizarii lor in activitatea practica de administrare.

Acest sistem contine problemele ce tin de caracteristica generala a stiintei administrative, notiunii si obiectului administratiei publice centrale si locale, principiile si functiile lor, examinarea conditiilor organizatorice si functionale ale activitătii organelor puterii executive centrale si locale, atributiilor acestor autoritati, activitatii personalului incadrat in ele, garantiilor administratiei centrale si locale, responsabilitatilor ei în realizarea propriilor competente.

Studierea procesului de evolutie al structurilor si institutiilor administrative este determinata de necesitatea cunoasterii conditiilor si cauzelor constituirii acestora, a trasaturilor generale specifice tuturor structurilor administrative si a particularitatilor care se cristalizeaza în diverse tari.

Stiinta administrativa a aparut in Europa ca o reactie la studiile nord-americane bazate pe eficienta ,chiar daca integreaza elemente ale acestora ea ajunge sa lege aceasta reactie de o veche traditie europeana a secoluliu XVIII.

Cand dezvoltarea societatii a impus necesitatea faptului adminisrativ si in general a problemelor legate de administratie,aeasta preocupare a facut obiectul stiintei juridice.

Inceputurile studiilor privind administratia intr-o stiinta de sine statatoare se regasesc in prima parte a secolului XIX si sunt legate de activitea stiintifica a numerosi cercetatori din domeniul tehnic,exemplu Henry Fayol,juridic-Laferrier.Acesta din urma sustinea ca stiinta administrativa nu trebuie confundata cu dreptul administrativ deoarece stiinta administrativa cuprinde : –partea tehnica si reglementara a administratiei

–dreptul administrativ insusi

–cunostintele auxiliare care concura la formarea unui administrator.

Stiinta administrativa presupune o legatura directa cu problemele politice,psihologice,sociologice si economice pe care le ridica administratia.Daca aceasta stiinta s-a nascut relativ recent,in prezent esa este in plina dezvoltare datorita largirii sferei activitatilor administrative si a organismelor care constituie suportul acestor activitati,atat in sectorul privat cat si in cel public.

Unii teoreticieni afirma ca s-a ajuns intr-o etapa in care influenta preponderenta asupra dezvoltarii societatii este exercitata de activitatile in domeniul administrativ.

Cf.H.Fayol afirma ca administratia se afla in centrul civilizatiei noastre.

De fapt, ea asigura atat stabilitatea si coeziunea sociala,cat si o transformare armonioasa si ordonata a conditiilor de viata comunitare,introducand elemente de unitate si nationalitate.Ea constituie intermediarul intre puterea politica si individ.

Stiinta administrativa trebuie sa descrie datele si sa le comenteze,explicandu-le sa deanseze practica si sa faca ca rezultatele sa fie utilizabile.

O sarcina esentiala a stiintei administrative este sa sesizeze sensul profund al curentului de idei actuale dand dovada de imaginatie creatoare,ajungandu-se la a integra cercetatorii interesati de aceasta situatie ,oricare ar fi formatia lor initiala,pentru o munca in comun,in scopul analizarii cailor de perfectionare a faptului administrativ ca atare.Dezvoltarea stiintei administrative este in raport direct cu acceptarea ideii ca nici o alta ramura a stiintei politice nnu este capabila sa sesizeze si sa analizeze in totalitate si sa integreze in mod aprofundat activitatea administratiei.

Studiile efectuate pana in prezent asupra administratiei pornesc de la diverse puncte de vedere:–cel politic

–cel managerial,care urmareste eficienta administratiei

–cel juridic.

Abordarea juridica este preocupata de garantia catateanului fata de arbitrariul puterii publice si studiaza relatiile juridice.

Ea consta in principal in dreptul administrativ,care studiaza administratia publica din Europa dupa Revolutia franceza.

Abordarea manageriala este orientata spre obtinerea eficientei organizatiilor publice,isi are origine in studiile nord-americane,care pornesc de la consideratia comuna a organizatiilor publice si a celor private.

Abordarea politica considera administratia un element al sistemului politic.

De-a lungul timpului administratia publica a facut obiectul mai multor discipline:drept,stiinte economice,sociologie,psihologie,istorie,stiinte politice.

Astfel s-a cautat intr-un anumit moment sa se construiasca o stiinta care sa aiba drept obiect de studiu scopurile administratiei.

La origine studiul administratiei publice se bazeaza pe 4 piloni:

1.Dreptul administrativ –cel care a ramas autonom,constituind o poarta de intrare imperativa a stiintei administrative.