Raportul dintre UE și Organizații Europene

1. Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS/EFTA)

Situaţia particulară a Uniunii Europene pe continent determină o analiză complexă a relaţiilor inter-instituţionale atât cu organizaţii economice, dar şi cu organizaţii care nu au un caracter preponderent economic.

Deşi iniţial AELS a fost percepută ca o alternativă, chiar un competitor, s-a dovedit că este o organizaţie care pregătea noi membri pentru integrarea în UE. AELS a fost înfiinţată la iniţiativa Marii Britanii împreună cu alte şase state (Danemarca, Norvegia, Suedia, Austria, Elveţia şi Portugalia). În prezent sunt patru state membre: Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia (Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie au aderat la Comunităţile Europene în 1973, Portugalia şi Spania în 1986, Austria, Finlanda şi Suedia în 1995).

AELS are drept obiect de activitate libera circulatie a produselor industriale, a produselor agricole transformate şi a celor din domeniul pescuitului. În colaborarea cu UE, în domeniul schimburilor comerciale, în virtutea unui protocol, a fost instituit Spaţiul Economic European, care permite accesul a trei ţări AELS la piaţa unică creată de UE.

Acordul asupra instituirii Spaţiului Economic European, negociat de către Comunitatea Europeană, statele sale membre la momentul respectiv şi cele şapte state mebre AELS ( în 1992, AELS avea şapte state membre: Austria, Elveţia, Finlanda, Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Suedia) a fost semnat în mai 1992 şi a intrat în

vigoare la 1 ianuarie 1994. În urma unui referendum, Elveţia a decis să nu participe la SEE.

Astfel, Spaţiul Economic European cuprinde, în prezent, 30 state şi o populaţie de peste 500 de milioane de locuitori.

O piaţă unică extinsă

Prin Spaţiul Economic European, cele patru libertăţi care stau la baza pieţei interne a Uniunii Europene (libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor) au fost extinse la trei state membre AELS (Islanda, Liechtenstein, Norvegia), fără ca acestea să aibă responsabilităţile unui stat membru UE.

Statele SEE/AELS trebuie să adopte acquis-ul comunitar din domeniile acoperite de Acord (legislaţia cu privire la cele patru libertăţi), precum şi în alte domenii adiacente: concurenţa, ajutoarele de stat, protecţia consumatorilor şi a mediului, politica socială, statistică.

O cooperare mai strânsă

În cadrul Spaţiului Economic European, se urmăreşte o cooperare cât mai strânsă în domenii precum cercetarea, educaţia, politica socială. Islanda, Liechtenstein şi Norvegia pot participa la anumite programe comunitare. Statele SEE/AELS contribuie la bugetele respectivelor programe comunitare şi fac parte şi din comitetele de coordonare a acestora, fără a avea însă drept de vot.

Statele SEE/AELS au, de asemenea, o contribuţie financiară pentru reducerea disparităţilor economice şi sociale.

Spaţiul Economic European şi Uniunea Europeană - deosebiri

În baza Acordului SEE, cele trei state membre SEE/AELS beneficiază de dreptul de a fi consultate de către Comisia Europeană în elaborarea propunerilor legislative, fără a avea drept de vot, acesta fiind rezervat statelor membre UE.

Nu intră sub incidenţa SEE produsele agricole şi de pescuit şi nici stabilirea unui tarif vamal extern comun.Astfel, chiar dacă 80% din legislaţia asupra Pieţei unice a Uniunii Europene este preluată în cadrul SEE, acesta nu reprezintă tocmai o piaţă unică precum cea dintre statele membre ale Uniunii Europene.

Spaţiul Economic European nu acoperă toate domeniile de activitate ale Uniunii Europene. De exemplu: Politica agricolă comună, Uniunea economică şi monetară, Politica externă şi de securitate comună, Cooperare poliţienească şi judiciară în materie penală nu sunt incluse în Acord.

SEE – mod de funcţionare

Deciziile de modificare a Acordului sunt adoptate de către Uniunea Europeană şi Asociaţia Europeană a Liberului Schimb prin consens, în cadrul Consiliului Spaţiului Economic European, care reuneşte membrii Consiliului pentru Afaceri Generale al Uniunii Europene şi câte un membru al Guvernului fiecăreia dintre statele membre SEE/AELS.

Prin Acordul de instituire a Spaţiului Economic European, a fost creat un Comitet Mixt al SEE, a cărui atribuţie principală este de a extinde regulamentele şi directivele comunitare la statele membre SEE/AELS. În acest comitet, deciziile sunt luate de comun acord de către Comisia Europeană şi cele trei state SEE/AELS, care trebuie să aibă o poziţie comună.

În contextul extinderii spre est şi pentru a nu periclita funcţionarea Pieţei unice, a fost negociat un Acord SEE extins între Uniune, statele SEE/AELS şi statele în curs de aderare. Acordul SEE extins a intrat în vigoare pe 1 mai 2004, permiţând astfel extinderea simultană a Uniunii Europene şi a Spaţiului Economic European.

2. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE)

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) a apărut în anii '70, iniţial sub numele de Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Cunoscută ulterior drept "procesul de la Helsinki", CSCE a constituit un forum de dialog şi negocieri multilaterale intre Est şi Vest.

Istoria CSCE se împarte în două perioade:

1. Între anii 1975-1990 (semnarea Actului Final de la Helsinki şi, respectiv, a Cartei de la Paris pentru o nouă Europa), în care CSCE a funcţionat ca un proces de conferinţe şi reuniuni periodice.