Terorismul - geopolitică

Terorismul nu are o definiție unanim acceptată. Dificultatea definirii provine atât din complexitatea sa cât și dintr-o largă divergență de poziții ale persoanelor, organizațiilor sau statelor implicate în lupta antiteroristă.

Cea mai simplă definiție este cea de "scop și metodă":

Terorismul este o tactică de luptă neconvențională folosită pentru atingerea unor obiective politice. El se bazează pe acte de violență spectaculară acționate asupra unor populații neimplicate în mod direct în conflict dar cu potențial de presiune asupra conducerii (stat , organizații, categorii sociale sau, împotriva unui grup de persoane civile) în sensul scontat de teroriști - producerea unui efect psihologic generalizat de panică și intimidare, augmentat de folosirea manipulativă a mediei, cu scopul atingerii unui obiectiv greu de realizat prin mijloace democratice sau convenționale.

Terorismul este cel mai periculos si mai nociv efect al puterii, in sensul ca se legitimeaza prin forta cea mai brutala si folosirea ei lipsita de orice scrupul, in conditiile in care singura regula este cea dictata de terorist, fie el un individ, grup sau stat.

Terorismul poate fi:

- un fenomen caracteristic conflictului asimetric, fiind purtat de pe poziții inferioare de forță (militară, politică sau economică),

- sau purtat de state, grupe de state, organizații statale, organizații extraparlamentare, sau interstatale, ca o formă de război nedeclarat, neconvențional, care face abstracție de la regulile impuse deConvențiile de la Geneva.

În multe cazuri terorismul este în mod greșit asimilat cu insurgența, fanatismul, războiul psihologic, crimele de război și atrocitățile comise de forțe armate regulate sau cu operațiuni clandestine. Câteodată această confuzie este întreținută în mod intenționat din rațiuni de propagandă.

Amenintarile teroriste din intreaga lume, din anii ‘80, ‘90 si 2000, au stimulat un val de cercetari despre violenta politica, ale caror concluzii sunt in pericol de a fi ignorate sau neglijate. Gruparile teroriste nu sunt compuse, de obicei, din oameni violenti, cu tulburari psihice sau de personalitate ci din indivizi care folosesc intimidarea civililor si violenta ca arma pentru a-si atinge scopul ideologiei lor. Violenta poate sa reprezinte un obiectiv strategic, care sa implice costuri si beneficii calculabile si sa fie folosita ca parte a unui angajament moral pentru o anumita cauza. E posibil ca teroristii sa urmeze o atare cauza, ghidati fiind de sentimente de loialitate, altruism si dreptate, pe care, daca ar avea alte consecinte, le-am putea considera admirabile. Indivizii care aleg calea violentei sunt, de obicei, oameni obisnuiti, care fac parte din grupuri iesite din comun, iar pentru a le putea intelege comportamentul ar fi indicat sa urmarim nu atat psihologia individuala, cat pe ceade grup. Exista aspecte din antecedentele teroristilor care pot fi comparate cu acelea ale membrilor unor bande si culte religioase, la care cautarea identitatii prin aderarea la grup faciliteaza adoptarea unei gandiri radicale. Studierea felului in care oamenii adera la grupari violente scoate in evidenta, adesea, mai multe detalii mai degraba despre legaturile de prietenie si dragoste decat despre problemele politice. Ideologia poate deveni un teren de testare pentru aderare, demonstrand angajamentul fata de cauza gruparii. Transformarea cauzei lor intr-un razboi a fost importanta pentru teroristi, care cautau sa-si verifice credinta prin confruntarile militare. Cu toate ca sunt, de obicei, limitate, resursele de care dispun teroristii au un impact puternic, din cauza pagubelor fizice produse. Amenintarea poate fi transformata intr-o criza de catre mijloacele media, implicate profund in transmiterea pericolului unei audiente mai largi decat cea afectata in mod direct. Boala sociogenica de masa, declansata, in SUA, de frica de antrax, este un bun exemplu in acest sens. Specialistul in terorism de la Rand Corporation a definit terorismul ca un fenomen de observare a unei multimi de persoane care privesc, nu o multime de persoane care mor, desi a mai prezis, cu mai mult de 10 ani inainte, o crestere pe scara larga a violentei.

Incercarile de a invinge terorismul prin forta militara pot fi mult mai periculoase pentru guverne decat pentru teroristi, deoarece legalitatea sa se deterioreaza. Restrictiile si represaliile impuse timp de un sfert de secol nu au atenuat amenintarea Israelului de catre gruparile palestiniene violente, iar indoielile organizatiilor drepturilor omului asupra legalitatii acestui raspuns au fost nocive. Adesea, o natiune reactioneaza la violenta gruparilor mici cel mult la fel ca in situatia in care ar fi fost vorba despre un act criminal fara rezonanta politica. Gruparile violente fac parte, de regula, dintr-o retea cu legitimitate psihologica si ideologica care le furnizeaza sprijin material si moral. In miscarea ETA, de exemplu, din Spania, este inclusa si gruparea Basque ideal. Simpatizantii sai considera ca, pentru a-si apara legitimitatea, violenta grupare este nevoita sa infrunte rigorile impuse de lege si de autoritatea statului. Aflarea faptului ca guvernul Spaniei a sponsorizat, in anii 80, trupe de lupta impotriva membrilor ETA, a sporit valul de simpatie fata de respectiva miscare, in ciuda reactiilor negative starnite de caracterul nediscriminatoriu si salbatic al actiunilor ei. Violenta de ambele parti poate influenta judecata opiniei publice, si orice guvern ar trebui sa ia in calcul toate aspectele problemei inainte de a lua vreo masura brutala sau nedreapta, care ar putea sa-i slabeasca pozitia morala si sa-i diminueze sprijinul.

DEFINIREA TERORISMULUI

Termenul de terorism provine din latinescul “terror” care inseamna violenta fizica, spaima, teroare provocate deliberat prin acte de violenta publica, folosirea cu intentie a unor mijloace capabile sa duca la un pericol comun. Caracteristicile terorii sunt: violenta si amenintarea cu violenta, folosirea sistematica si persistenta a violentei, intimidare si sensibilizare prin agresivitate si ura. Terorismul mai presupune organizare, planificare, finantare si echipamente de ultima ora precum si subiecti umani, selectati si pregatiti pentru realizarea actiunilor concrete de atac.

Teroarea este elementul constitutiv al multor actiuni grupale semnalate inca din antichitate. Actul de terorism a avut intotdeauna un scop similar descurajarii generale, victima de moment este mai putin importanta decat efectul general asupra unui grup anume caruia ii este in realitate adresat actul exemplar.

Simptomatica este butada celebrului ganditor militar chinez SUN – TZU: “omoara unul – terorizeaza o mie”.

Deci, terorismul, desi produce victime individuale este un act indreptat impotriva unei colectivitati.

Expertii au cazut de a cord ca in spatele unei actiuni teroriste existe intodeauna o strategie. Indiferent de forma atacului: bombe, masini capcana, focuri de arma, luarea de ostatici, asasinate, terorismul nu este deloc accidental sau spontan. Trorismul reprezinta deci utilizarea deliberata a violentei impotriva civililor pentru obtinerea de avantaje politice sau de natura religioasa.