Agențiile de voiaj - verigă importantă a distribuției turistice

Introducere

Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea desfăşurată în alte sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economişti , geografi, psihologi şi sociologi. Primele menţiuni privind preocupările de a voiaja, apar în antichitate în operele geografului Strabon. Descrierile lăsate de Marco Polo cu ocazia periplului său asiatic (secolul al XIII-lea), cele ale lui Arthur Young (secolul al XVIII-lea) sau, mai aproape de noi, ale lui Henri Monfreid au jalonat preocupările viitoare privind practicarea călătoriei.

Turismul devine un complex fenomen de masă la sfârşitul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat în mediul înconjurător.

Privit ca un fenomen social-economic creator de benifici, turismul a fost defint în variante dinte cele mai felurite: “arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord); “activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reşedinţă, pentru distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei şi culturi, datorită cunoaşteri unor noi aspecte umane şi a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţi de refacere a sănătăţi şi de schimbare a mediului înconjurător, cultivare a sentimentului pentru frumuseţile naturi ca rezultat al dezvoltări comerţului, industriei şi al perfecţionări mijloacelor de transport” (Guy Freuler).

Capitolul I

Conceptul de agenṭie de voiaj

În literatura de specialitate şi în terminologia Organizaţiei Mondiale a Turismului (OMT) se foloseşte noţiunea de agenţie de voiaj, care diferă conceptual şi terminologic de conceptul românesc.

În ţările cu activitate turistică intensă, agenţia de voiaj este o firmă independentă sau o reţea de firme având ca obiect rezervarea şi comercializarea biletelor pentru mijloacele de transport şi vânzarea produselor turistice „fabricate” de către tour-operatori.

Agenţie de „voiaj” sau de „turism”?

Practicienii români motivează neutilizarea termenului voiaj prin aceea că se creează riscul confuziei cu agenţiile de voiaj S.N.C.F.R. De fapt, în condiţiile prezentate, nu există o deosebire de esenţă între obiectul de activitate al unei agenţii de turism, care vinde şi bilete la mijloacele de transport, şi cel al unei agenţii de voiaj S.N.C.F.R., atâta doar că în primul caz se vor vinde şi produse turistice (sejururi, circuite cuprinzând pachete de servicii). La rândul său, S.N.C.F.R. poate „monta” astfel de produse, pe care să le vândă prin agenţiile sau sucursalele proprii. Societatea analogă din Franţa (denumită S.N.C.F.) realizează şi astfel de activităţi.

Refuzul identificării cu agenţia de voiaj îşi poate avea originea şi într-o înţelegere limitată a fenomenului social-economic pe care îl reprezintă turismul. Cu câteva excepţii, turismul include totalitatea deplasărilor în afara localităţii de reşedinţă şi cărora nu le corespunde acordarea unei remuneraţii la locul de destinaţie. Deci, turismul se traduce şi prin vizite la rude şi prieteni, şedere în locuinţe secundare, deplasări în interes de afaceri (delegaţii) sau la cumpărături, plecări în concediu pe cont propriu etc. În astfel de cazuri, biletele de transport se procură printr-o agenţie C.F.R. Diferenţa între aceste situaţii şi cele aferente produselor turistice „prefabricate” nu este una de fond, ci priveşte doar modalitatea de satisfacere a nevoilor specifice (cazare, alimentaţie etc.), fie în cadrul unor formule non-comerciale (care nu generează un raport nemijlocit marfă-bani), fie prin comanda şi achitarea pe loc a serviciilor prestate în cadrul unor unităţi specializate, fie în contextul unui pachet de servicii achiziţionat cu anticipaţie. În nici un caz, o formulă şi, implicit transportul aferent, nu este mai „turistică” decât alta, ci doar presupune un grad diferit de concepere şi organizare. (Răspunsul la această întrebare şi preluat în text a fost dat de conf. univ. dr. Nicolae Lupu în 1994. În articolul „Cum vorbim, cum scriem (2)” apărut în Jurnalul afacerilor, anul IV, nr. 1, 6-12 ianuarie 1994, dl Lupu comentează autorizat termenii de agenţie de voiaj şi de agenţie de turism şi utilizarea lor în România.)

Agentul de voiaj este proprietarul sau managerul unei societăţi (firme) desfăşurând acest tip de activitate, spre deosebire de agentul de turism, care este salariatul aflat în relaţie directă cu clientela.

Pentru a conchide, prin agenţie de voiaj trebuie să se înţeleagă o întreprindere comercială având ca scop:

• asigurarea tuturor prestărilor de servicii privind transporturile, cazările în hoteluri, moteluri etc sau acţiunile turistice de orice fel;

• organizarea de călătorii individuale sau colective, la preţ forfetar, cu un program fie stabilit de agenţie, fie la libera alegere a clientului.

Agenţia de voiaj poate să exercite numai o parte din aceste activităţi. De asemenea, orice persoană care oferă voiaje cu titlu lucrativ trebuie să aparţină personalului unei agenţii acreditate sau să acţioneze în calitate de corespondent al unei agenţii, sub responsabilitatea acesteia.