Managementul stațiunii Mangalia

CAPITOLUL 1. CONSIDERAŢII GENERALE

Situată în sud-estul Dobrogei pe ruinele vestitei cetăţi Callatis, Mangalia încearcă după 2500 de ani să redevină un important pol economic şi cultural, pe coasta de vest a Mării Negre. Descoperirile arheologice atestă că această zonă a fost locuită încă din preistorie, mărturie stând prezenţa culturii materiale eneolitice, Gumelniţa.

1.1. Poziţia geografică, accesibilitate

Staţiunea Mangalia, este situată la limita de sud – est a ţării, la aproximativ 45 km sud de Municipiul Constanţa şi la aproximativ 11 km nord de punctul de frontieră Vama Veche cu Bulgaria.

Căi de acces:

Rutier: sunt 4 şosele care ajung la Constanţa, nod rutier al Litoralului,

- Drumul Naţional: Bucureşti - Feteşti – Constanţa;

- E 60 Urziceni - Slobozia – Constanţa;

- E 87 Tulcea - Constanţa (cu deviere pentru Brăila şi Galaţi);

- Drumul Naţional Călăraşi - Ostrov – Constanţa.

Facilităţile de transport: portul comercial, drumul naţional DN39, gara Mangalia – punct terminus al reţelei de căi ferate din partea de sud-est a României, aeroportul Mihail Kogălniceanu la mai puţin de 70 km – fac zona deosebit de atractivă, asigurând legături rapide cu toate punctele principale de pe glob. Aşezarea privilegiată – pe aceeaşi latitudine cu Monaco, San Remo şi Nisa- a permis realizarea unei salbe de staţiuni cu caracter estival, cu nume de fete sau de zei mitilogici: Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn.

1.2. Cadrul natural

Mangalia are o plajă cu forma uşor circulară întinzându-se între digul de nord al Portului comercial Mangalia şi plaja Saturn cu care comunică printr-o scurtă porţiune neamenajată, în partea de nord a oraşului. În partea centrală plaja are circa 120 m lăţime şi este mărginită de o faleză înaltă folosită ca loc de promenadă în serile calde de vară de turişti. Accesul pe plajă se face de regulă pe scările care coboară pe plajă chiar din zona centrală a oraşului

Relieful litoralului românesc este determinat de interacţiunea morfologică a Podişului

Dobrogei cu Marea Neagră. De-a lungul coastei marine trecerea între podiş şi platforma marină se face lin, pe o pantă uşoară cu numeroase plaje, cu acces facil în apă pe distanţe remarcabile. Aceasta, cât şi faptul că Marea Negră este lipsită de curenţi litorali, plante sau peşti periculoşi o fac ideală pentru băi în mare şi sporturi nautice.

Hidrografia este compusă din râuri scurte care uneori în anotimpul cald seacă, densitatea reţelei hidrogafice având valori foarte scăzute.

Lacul Mangalia (separat iniţial de mare, acum un golf al acesteia), cu 261 ha suprafaţă, în nordul căruia sunt bogate izvoare de apă mezotermale (26 - 28 grade Celsius), sulfuroase. La 3 km de municipul Mangalia şi 500 m de malul Mării Negre se află o frumoasă herghelie - Herghelia Mangalia, care deţine un hipodrom şi oferă plimbări cu trăsura de-a lungul Mării Negre.

Între mlaştina Mangalia şi Saturn se află o porţiune de plajă lată şi primitoare. La vest, în imediata sa vecinătate se întinde o vastă oglindă de apă, cu numeroase cordoane şi insule de stuf. Este Mlaştina Mangalia care, după amenajarea şi dragarea sa, a devenit Lacul Mangalia. Lacul este foarte accesibil, fiind flancat spre vest de şoseaua Mangalia-Constanţa, iar spre est de drumul asfaltat ce face legătura dintre Mangalia şi Saturn, iar suprafaţa ei de 99 ha face din ea un obiectiv important şi vizibil din orice direcţie.

Clima este blândă datorită brizelor marine, bogate în aerosoli care atenuează arşiţa zilelor de vară. În timpul sezonului se poate face plajă până la 10 – 12 ore pe zi. Curenţii marini sunt slabi iar mareea este de circa 10 – 20 de cm.

Temperatura medie în lunile iunie - august depăşeşte 25º C. Precipitaţiile sunt reduse, sub 400 mm/an. Durata de strălucire a soarelui atinge 10-12 ore pe zi. Nebulozitatea este redusă. Vânturile dominante bat din direcţia N-E iar brizele de mare şi de uscat răcoresc vara aerul. Apa mării are o mineralizare de 15,5 g/l, în timpul verii atinge o temperatura de 25-26º C.

Flora. Specii de plante care s-au adaptat la condiţiile climaterice de umiditate redusă: flora mediteraneana şi balcanică - tufe de păducei, migdali pitici alături de garofiţe, clopoţei etc.

Fauna este alcătuită din insecte (marele scarabeu, cărăbuşul pătat, urechelniţa); reptile (broasca ţestoasă de uscat şi cea marină, şopârla verde); mamifere (iepuri, dihorii, vulpi şi hârciogi) şi păsări (multe specii de pescăruşi).

În apropierea ţărmurilor nisipoase ale Mării Negre se găsesc numeroase scoici care au un rol de filtru al apelor mării şi constituie o sursă importantă de hrană pentru peşti. Depunerea şi sfărâmarea cochiliilor pe plajă contribuie la formarea nisipului. Pe malurile lacurilor litorale îşi găsesc adăpost şi hrană numeroase specii de păsări, printre care: pescăruşii, cormoranii, cufundacii, gâştele şi raţele sălbatice, unele dintre acestea având şi o importantă valoare cinegetică.